Pentru că mi-am propus să îmi măresc viteza de tastare, transcriu în timp real chestiile ce le aud de pe diversele nivele ale existenţei. Acum din camera mea tocmai îl aud pe Spin vorbind singur în baie. Îi place teribil de mult să declame sub duşul meu extrem-spartan:
"Când vorbim cu noi înşine cu voce tare în procesul de autocomunicare, în viaţa cotidiană?
Atunci când suntem atât de nervoşi sau de emoţionaţi, încât nu putem să ne controlăm sau când ne explicăm nouă înşine un gând greu de înţeles, care nu poate fi imediat asimilat de conştiinţă...când descoperim, singuri cu noi înşine, un sentiment care ne chinuie sau ne bucură, fie doar şi pentru a ne uşura sufletul.
Toate aceste cazuri de comunicare cu sine însuşi se întâlnesc foarte rar în realitate şi foarte des pe scenă.
În cazurile când trebuie să comunic pe scenă cu mine însumi, tăcând, mă simt minunat şi chiar iubesc acel mod de autocomunicare, bine-cunoscut mie din viaţa reală, îmi iese natural. În schimb, când trebuie să stau pe scenă faţă în faţă cu mine însumi şi să rostesc monologuri lungi, alambicate şi pretenţioase, în versuri, mă pierd şi nu ştiu ce să mai fac."
- Spinule, asta sună a ceva teorie inactuală! Ce e, Stanislavski ăla al tău?
- Da, dar am adaptat munca actorului cu sine însuşi la situaţia mea. Date fiind actualele standarde ale masculinităţii de sub majoritatea duşurilor, cred că e şi mai dificil pentru noi doi, ca actori vii de pildă, să găsim şi să păstrăm calea autenticităţii. Mai ales acum când a ajuns să pară atât de firesc să ne spălăm cu apă potrivit de caldă, cu grijă şi cu teamă boaşele. Apreciez foarte mult temperatura apei acia la tine, nu ştiu cum faci de nu îngheaţă la -6 grade. Este exact temperatura necesară pentru a te păstra sănătos la cap.
- E parte din programul de sărbători de iarnă pentru musafiri, ştiu că preferi forţa frigului oricărui comfort.
- Ştii pe naiba.
- Uite, eu aş ieşi prin oraş deseară.
- Vin şi eu, hai să bem vinurile alea ale tale.
- Păi nu, asta zic, că eu aş bea nişte vin cu o odaliscă, şi te-aş ruga să nu mă spinonezi.
- Aaaa, păi zi aşa băiete! Stai liniştit, nu mă interesează ce rateuri dai tu în timpul tău liber. Pot sta de vorbă cu mine însumi, du-te şi vezi-ţi de trebuşoară. Povestim mâine.
Presimt că îmi va aduce pocinog chestia asta cu povestim mâine. Mi-am dat seama imediat: tocmai din cauză că i-am spus Spinului ce gânduri am, faptele ce se vor petrece în noaptea asta vor contrazice exact aşteptările mele. Totuşi mi-am pus în rucsac 2 sticle de vin, i-am lăsat o frunză şi musafirului meu.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu