joi, 15 octombrie 2020

Rant printre rânduri și gânduri

 Spinul a venit în vizită azi dimineață la 5 jumate, plouat bine și întins fără de veste la uscat, între pernele mele. Previzibil de imprevizivil, ah nu mi s-au trezit toate literele. A trecut aproape un an de când n-am mai avut onoarea...și el punea la cale să mă sperie amarnic. Norocul meu că m-am trezit cu câteva secunde înainte să intre abrupt în subiect. Înfipt undeva subtil între cervicala 3 și 4, pentru început, Spinul începe cu placa lui enervantă veșnic:
- Dacă nu dau eu semn, văd că tu nici atât. Păi cum să treacă atâta vreme fără să dai nici măcar bună ziua pe messenger? Și de ce te-ai trezit chiar acuma, mă rog?
- Deocamdată nu răspund la întrebări, Spinule. Stai să fac o cafea, să mă dezmeticesc. Visam că...
- ...lasă tu ce visai, fă cafei bagă niște muzică, haide, fresheanu' rapid că avem de povestit.

M-am executat, oricum asta făceam și fără gălăgia lui. Pornesc windowsu pe Laktoku, cafeaua am răsturnat-o în cești, la care Spinul zice pufăind aparent curios:
- Păi și ce muzici mai asculți?
Pauză. Pauză lungă. Cât pauza aia mare, când aveam timp să fugim din curtea școlii ca să ne urcăm în nucii din cimitirul Bisericii din Groapă. 
- Am căzut într-o groapă muzicală, Spinescule, o groapă unde e liniște. De acolo ascult Pământul, uneori și muzicile oamenilor. Tu ce mai asculți?
- Ia caută acolo pe youtube scrie Euronews Türkçe...
- ...n-am chef de știri.
- ...apoi scrie Oy oy Emine - Derya Yıldırım&Grup Şimşek. Nu aia prima, a doua.
Am căutat exact cum mi s-a ordonat, că oricum mă gândeam la altceva. Azi tre să plătesc chiria, după-masă la Născut în '90, apoi seara vreau să mă joc biliard...
- Hai dă-i play la fată, ce faci, tu nu te-ai trezit încă?




M-am uitat la video mai mult în glumă, cu kentul în colțul gurii. Mi-am zis că nu mă dă pe spate. Anatolian baglama, plus funky drum & guitar style, dar mă intrigă totuși timbrul vocii acestei Derya. Are gropiță la obraz, mda. Spinul îmi pândea gândurile și reacțiile.
- Hai recunoaște că e tare tipa. Să vezi live ce concerte tari am văzut cu ea, știe să cânte la o grămadă de instrumente. Singură sau cu o trupă de europeni - Grup Șimșek.
- O să mă uit, dar mai încolo. Nu am chef acum.
- Bine. Ai văzut ce frumoasă și naturală e fata? 
- Sunt ocupat, am altele pe cap.
- Bine.
- Nu știu de ce nu poți fi de acord că pot avea și alte treburi, Spinule.
- Tocmai am fost de acord.
- Ba nu, nu ai fost. Ai zis bine, dar de fapt insinuai că nu am nimic de făcut.
- Nu insinuam nimic, am zis doar bine.
- Bine.
- Vezi, se poate să fie bine. Dar ce ai de făcut?
- Păi pe lângă chestii, aș vrea mult să fac cumva să găsesc un sens în viață. Ce zici, mă poți ajuta? Nuu, dar întrebi, așa numai ca să te afli în treabă. Mereu mi-am zis că cel mai important este, pentru oricine, să creadă cu tărie că propria viață merită trăită. Dar de unde mi-au venit asemenea pretenții? Văd oamenii cum trăiesc cu bune cu rele, ăsta e farmecul vieții pe pământ, dar tot mai des am impresia că trecem cu toții senini pe lângă sensul vieții. Din când în când, îmi devine insuportabilă această ușurătate a ființei mele, în primul rând, și a ființei umane în general. Văd cum fac exact nonsensurile pe care le face toată omenirea. Asta mă pune pe gânduri, printre rânduri de vorbe golite de miez. Coji, peste tot coji. Deși mă credeam mai răsărit tocmai pentru că nu gândesc numai într-un singur fel, nu mai  găsesc acum niciun sens, deocamdată, la nimic.  Dacă stau să mă uit în jur, nimic nu are sens. Nici măcar nu mă mai revoltă starea asta generală de lucruri. Faceți cunoștință cu tandra indiferență, ca și principiu de viață. Obediența îmi era necunoscută, dar acum nu mai văd niciun rost să te agiți. Să ne lăsăm pradă prezentului, unde Idealul nu are nici loc nici sens. Sunt un fost mare idealist pe cale să devină cel mai cinic realist. Am crezut în oameni, în gândirea critică, în libertate, dar am obosit. 
- O să îți treacă pasa asta, e doar o perioadă mai grea. Hai termină de scos tot, nu ține, bagă rant-ul până ți se liniștește gândul.
- Nu este vorba în sine de problemele mele, ci despre ceea ce văd. Aveam un punct de vedere critic, vorbeam în general.
- Spuneai ce simți, nu vorbeai în general.
- Spuneam că ceea ce simt este expresia și consecința unei lipse generale de sens a lumii în care trăim. Problemele mele sunt problemele omenirii. 
- Vai, cât de înduioșător, stai să mă piaptăn puțin. Și, nu cumva ai vreo propunere, băiatu'?
Spinul stinse al treilea chiștoc în scrumieră și se ridică în picioare.
- Credeam că tu nu ai picioare, Spinule, când ți-au crescut așa de lungi?
- Hai lasă glumițele și valea, că m-ai stors cu posăceala.

El a dispărut după veioză, eu am rămas cu nervii. Ca să nu mă apuce și plictiseala, m-am documentat puțin. Am căutat originalul melodiei Deryei - Oy Oy Emine - Vai vai, draga mea Emine - cântec vechi din zona Mării Negre, care se dansează cu batista, așa ca în vis și în bețiile mele 





Tonuri mai grave, da' clar că odată cu trecerea vremii s-au mai înmuiat armoniile alea tracice. Mă gândesc că o să intru și eu în Ansamblul Suprem după ce mă mai lămuresc cu viața pe Pământ, dar până una alta am ascultat mai departe, concertele Deryei. O adevărată artistă, cu cât am ascultat mai atent. Tot mai liniștit, am trecut peste altă și altă melodie. S-a făcut ora 9 dimineața, încep să pun pe hârtie socoteli de bani, iar în minte socoteli ritmice cu specific mediteranean