Spinul a venit după mine la cafenea, insistând să privesc poza asta.
A vorbit cam 10 minute:
- Fii atent la evantaiele dansatoarelor astea, de la 1 la 4. De departe se vede că prima fată ştie tipicul după care trebuie ţinut evantaiul. Atitudine şi ţinută latino standard. Rochia cade bine pe ea, cotul ridicat, privire incisivă. Sar peste 2 deocamdată.
3 îmi aduce aminte de idealurile artistice ale comunismului. Doar că lipsesc munţii, eprubetele şi spicele de grâu din fundal.
4 are o postură oarecum grecească, genul de "femeia cu carafa".
Şi acum să încep să degust deliciul acestei poze.
Dansatoarea 2 mi-a produs o cascadă de reacţii, de la râs de neoprit până la puţină jenă. Nu e vorba de a judeca, ci doar de a aprecia. Nivelurile estetice uneori pot părea crude, şi de aceea trebuiesc luate precauţii.
Ce stârneşte râsul în felul cum ţine evantaiul tipa 2? Luat în sine, acest fapt nu poate face asta singur. Coborând privirea puţin, se observă mâna stângă ţinută mai jos decât o ţine dansatoarea 1, dar mai sus decât 3. Asta nu e avantajos, pentru că nu arată nicicum. Măcar 3 e destul de departe de ideea fermă a spiritului tango, e totuşi safe, chiar de-i în alt film. Râsul nu de aici vine.
Dacă privim pe 2 în jos în continuare, ajungem la ciorapii roşii, completând evantaiele în economia cromatică de ansamblu, dar scoţând în evidenţă disonanţa. Subiectiv, mereu am murit de râs când am întâlnit femei care se încăpăţânează să meargă mai prost ca mine pe tocuri.
Poziţia fetei 2 devine rizibilă abia în comparaţie cu celelalte. Bun, îşi dă silinţa, vrea ea la dansuri, dar cu siguranţă nu va ajunge un talent în dansuri. Cel puţin nu în cele obişnuite.
Şi aici e şpilul. Din punct de vedere expresiv, dansatoarea 2 mi se pare cea mai ofertantă. Pe scenă, mereu am preferat să lucrez cu corpuri întrucâtva deviante de la normă. Asta înseamnă că persoana respectivă are de luptat cu jena de a nu arăta bine într-o lume care ţi se cere să arăţi bine. Asta vroiam să-ţi spun.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu