Franc zise

Ucigându-mă cu blândeţe

Am auzit cum ea cânta un cântec frumos, (am mirosit că are stil),

şi astfel am venit s-o văd, s-o ascult pentru o vreme.

Şi acolo era fătuca asta, străină ochilor mei.

Ciupindu-mi Durerea cu degetele ei,

(o dată, o dată)

Cântându-mi viaţa cu vorbele ei,

(de două ori, de două ori)

Ucigându-mă cu blândeţe cu al ei cântec,

Omorându-mă cu zile, cu al ei cântec,

Spunându-mi întreaga viaţă prin cuvintele ei,

Ucigându-mă cu blândeţe, cu al ei cântec.

Am simţit cum mă cuprinde febra, ruşinat de mulţimea de oameni

Am simţit că mi-a descoperit LitEreLe şi că le va citi tare pe fiecare.

M-am rugat ca ea să se oprească, dar ea cântat mai departe.

Ciupindu-mi Durerea cu degetele ei,

(o dată, încă o dată)

Cântându-şi viaţa în cuvintele mele,

(de două ori ea, de două ori eu)

Cânta de parcă mi-ar fi ştiut neagra disperare,
uitându-se direct prin mine, ca şi cum n-aş fi.
Când cânta, totul mi-era foarte clar.

Ucigându-mă cu blândeţe cu al ei cântec,

Dându-mi omorul prin al ei cântec,

Arătându-mi rostul vieţii prin cuvintele ei,

Ucigându-mă cu blândeţe cu cântecul ei.