Mitra Vieţii şi a Morţii

La Vida es una Tombola!

Aaaa, păi de eram eu Maradona...sau Manu Ciau, hello gudbai, adio viaţă de cacao! Cam la asta mă gândeam ascuns aznoapteh liniştit fain sub pătura mea mov, când Spinul m-a deranjat subtil de tot cu gândirea lui cuceritoare şi în gol funcţionând mai tot timpul...

- Ce-ar fi să-ţi explic, măi Faţă-pădurelnică, ultimul meu itinerar etimologic?

- Spinule dragă, aş vrea să dorm că mâine joc teatru şi tre' să fiu odihnit, i-am strecurat cuvintele timid de sub pătură.

- Bă ficior, ascultă aici. Eu nu-s dragul tău Spin, şi nu am timp de scuzele tale eftine. Am fost acolo în sala 22 acum 4 ani când ai toastat pentru Hagi, aşa că sper că tu cu memoria ta şi eu cu bunăvoinţa mea vom lega ceva esenţial acum.

- Bine, zi-mi, no. M-am ridicat în fundul oaselor, ascunzându-mi debutul enervării. După o pauză elocventă, Spinul a demarat.

- Misterele Mitraice au ajuns la apogeu în Imperiul Roman prin secolul 2-3 era noastră.

- Cine era a noastră?

- Măi omule, nu dormi, concentrează-te la ce zic. Nu asta, noua noastră eră, ci aia, de scriam la istorie, e punct n punct.

- Aha. păi era aia nu era începutul erei ăsteia?

- Nu le mai complica! Vreau să zic despre misterele mitraice. Ştii ce înseamnă mitră?

- Aia de poartă papa.

- Şi aia e mitră, dar şi de unde venim noi pe lume, tot mitră e.

Spinul mă privea cum mă şterg la ochi şi îmi aranjez cocul.

- Uter, mă. Din mitră ne naştem. Şi etimologia cuvântului ne indică astfel că toţi conducătorii bisericilor joacă rolul Sufletului Omului, ce nu se poate naşte decât în interiorul credinţei.

-Fiecare joacă un rol în viaţă, i-am zis, oarecum extracontextual.

- Bine, dar ce ne arată etimologia cuvântului? Că simbolic, mitra de pe capul popilor e la fel ca şi credinţa ce dă naştere sufletului omului. Dar nu garantez că creierul unui papă poate fi pus în analogie cu sufletul omenirii. Mă rog, asta e altă pistă. Iniţial, înainte de creştinizarea Europei, în misterele astea mitraice, romanii practicau taurotomia prin tot felul de cotloane neştiute numai de iniţiaţii lor. Purtând pe cap o boneţică frigiană - ulterior numita mitră, vezi legătura - şi holbându-se spre zeul Sol, călăreau şi în acelaşi timp tăiau beregata unui taur ce avea prins de coaie un scorpion, şi după aia chefuiau de numa' numa'. Ce nu m-am lămurit încă, este că deşi se închinau la Soare, supremul lor şef era pater pateris, adică Saturn.

- Oh. Aşa-zicând, aka ze Black Sun Empire, romanii ăştia.

Eram cu gândul pe lângă, puţin.

- Tu în Berlin te-ai dat cu metro-ul? m-a întrebat Spinul brusc.

- Ha?

M-am panicat puţin. Normal că da. Spinul reia:

- Originea cuvântului metropolă are la bază alte două: mithra plus poleis, adică cetatea de căpătâi, capitala. Metroul ca mijloc de transport îl întâlneşti în metropole, şi nu trebuie să îl confunzi cu termenul vechi grecesc al măsurii, metros. Ca supermarketurile astea noi, lanţul Metro de exemplu, unde îţi pierzi natura şi deci măsura proprie.

- Dă-mi voie să casc puţin, nu te supăra.

Spinul a tăcut, apoi a dispărut subit.

M-am pus la loc în pat, dar inevitabil că somnul îmi sărise în cana de cafea goală. Pe care am umplut-o resemnat, deşi era toiul nopţii.

Poate că nu numai viaţa e o tombolă, ci şi mintea mea, ce se supune parcă prea repede învârtelilor nebănuite ale Spinului. Am de gând să-i explic data viitoare că eu nu pot ţine pasul cu mintea lui.