joi, 1 septembrie 2011

Spinul Beat

Zilele acestea m-am lăsat absorbit de studiul biografiei unui scriitor foarte controversat, şi exact când mă aşteptam mai puţin, adică în "timpul meu liber de weekend", Spinul, luând forma unui mic ciob de sticlă de bere, mi-a pătruns în picior pe nesimţite, aşteptând răbdător ca eu să fiu desculţ. Eu participând activ la pornirea treptată a unui party spontan într-o anume Cramă, inevitabil că după un timp căldura umană m-a făcut de am dat jos de pe mine ce haine puteam, iar exact atunci Spinul şi-a văzut de treabă, pitindu-se la mine în degetul de la picior...până a doua zi, când am oprit toate motoarele şi anestezia alcoolului mi-a trecut. Am fost foarte plăcut surprins să fiu trezit de o voce familiară, repetând exasperant ceva versuri în engleză:

"things are feeling thin well i know i know
lost my seat again well i'll go i'll go
pushin in the pin well i know i know
we're gonna go back in we're gonna go go go!"
Spinul era beat! Presimţisem eu că cineva se îmbăta în locul meu! Băusem doar câteva beri la petrecerea de aseară, dar nu ştiu ce şi cum făcuse Spinul de s-a matolit aşa. Nu e stilul lui să bea.
Acum râdea şi fredona melodii indie, zbenguindu-se la mine-n deget! Bineînţeles că am încercat să îl scot de acolo, şi el s-a apucat să îmi spună că îi era dor de mine, şi că are probleme cu Netul Trandafirilor, că nu prea vin pădurelniciile pe la net, aşa cum se aştepta el, şi deci nu prea îi ies banii. Mai ales că i s-a stricat laptopul cu alune de pădure, care a fost un timp serverul lui mobil, şi acum totul stă în coadă de peşte. I-am zis că nu înţeleg nimic, că eu am ceva treabă de făcut. Atât mi-a trebuit, până aici mi-a fost. Spinul beat s-a vârât mai adânc, până în carne, eu am încercat să îl chem afară, el a refuzat dialogul şi a trebuit să iau un cuţit încins la el. L-am scos afară afumat de tot şi l-am pus pe masă, ca să se prefacă la loc în spin, din ciobul verzui de sticlă sub care se înfăţişase. I-am vorbit până i-a mai trecut supărarea, şi mi-a spus că:
- Ţie chiar nu îţi pasă de ce este în afara ta, o arzi aiurea şi faci pe solipsistul cu mine. Am bătut atâta drum să ne vedem, şi tu îmi zici, aşa blazat, că ai treabă. Păi măi ţâcă, eu ştiu absolut orice mişcare de-a ta, şi tocmai de aia am apărut. Bine, a trebuit să mai fac câte un ocol şi eu, că bunăoară am intrat la Dedu în picior şi nu am putut ieşi aşa uşor, că m-am şi speriat, dar dacă tot am venit pân' acia la Nemărginire înseamnă că am ceva treabă serioasă pentru tine.
- Bine Spinule, zi-mi repede care-i faza.
- Bă, tu vrei să mă enervezi iar! Păi nu mă repezi aşa, că plec de tot.
- Scuze, nu te repezesc. Doar că timpul pentru mine este preţios, sper să înţelegi.
- Bine bun, bine bun. Uite. Eu mă gîndeam să facem un spectacol. Am o idee şi vreau să ţi-o dau şi ţie.

După care am rămas să ascult planul de show, şi trebuie să recunosc că Spinul, deşi era încă beat, are habar despre artele performative. Mi-a distras atenţia de la ale mele, şi toată ziua de ieri m-am gândit în cel puţin două luntri. Dar o să fie bine.    



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu