Astăzi am văzut în oraş un bărbat care îşi îndrepta cheia de la maşină cu o piatră, bătând-o uşurel de asfalt, cu grijă. Se putea vedea că are mâna uşoară, de făurar.
Apoi într-un second-hand o mămică şi-a lăsat copilul pe o cutie de haine cu 1 leu bucata. Băiatul, în vârstă de vreo 4 ani, se uita senin la mine, care am rămas afară la intrare cu ţigara în mână. Am simţit cum exact amintirea aceasta comună îl va determina pe băiat să se apuce de fumat. Ah, măcar dacă m-ar fi făcut pe mine să mă las! Dar nu merge aşa.
Apoi am cumpărat o scândură pentru un raft de cărţi. Simţeam că Spinul e prin apropiere, la pândă. Eu eram foarte atent să nu apară, îmi păzeam degetele când atingeau lemnul. În schimb m-am curentat puţin cu bormaşina, cred că am nimerit firul electric care alimentează priza. A fost distractiv, m-am activat foarte rapid, dar nu a ţinut decât vreo oră veselia.
Acum e seară, şi e o linişte pe care nu o voi tulbura prin descrieri inutile.
Voi mânca piţoaka apărută miraculos dinaintea mea, şi după aceea mă culc.
Clipa merită trăită, cu indiferenţă sau fără.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu