Declaraţia de Independenţă Câinească

Am avut parte la sanatoriu zilele trecute last dayz cum s-ar putea spune şi altfel de multe vizizite, dar dintre toate am ales să v-o descriu pe cea mai clară. Îndată ce am ieşit pe scări Stufa şi-a dat seama că va juca şi ea în film, aşa că şi-a pieptănat în grabă coada. Veţi vedea că spre deosebire de tot restul câinilor, ea are o fire independentă, dar nu intru în detalii acum.
Am pregătit scăuneşu' la domnişoară pe scară, i-am şutit un fursec din geantă şi am dat încet drumu' la microfon.  

D: Da. Aş vrea să ştiu, de la ultimul interviu pe care l-am avut în Bucureşti, în faţa pieţei Matache, cum s-au schimbat lucrurile în viaţa dumneavoastră? Mă refer, mai credeţi în acea declaraţie de independenţă?
M: Ăă...da, având în vedere că m-am îndepărtat de piaţa Matache, având în vedere şi distanţa. Da, mă raportez altfel la această problemă, a trecut timpul.
D: Vroiam să vă întreb: mai credeţi în independenţă?
M: Da. Mă refer la independenţa câinească. Dacă gândeşti o specie anume de independenţă, independenţa câinească...Avem şi independenţa omenească, fii om cu tine sunt om cu mine, dar independenţa asta câinească e foarte greu de menţinut, chestia nu depinde dacă întâlneşti un câine-vecin şi latră la tine, sau o căţea...
D: Când aţi spălat ultima oară acest câine independent, numit Stufi?
M: Cred că şi dacă aveam maşină o spălam mai des. Stufi nu se spală (Stufi iese din cadru). Uite, asta nu e o declaraţie de independenţă, e o declaraţie de fapt. Mâţa se spală, aia tot timpul se spală, ziua noaptea ea se spală, da' Stufi nu, cred că nu trebuie să se spele. Da.
D: Mă raportez la interviul pe care l-am avut în Bucureşti, vreau să vă întreb: de când v-am întrebat atunci, ultima oară, aţi cumpărat totuşi o floare unei fete?
M (râzând): Zici asta pentru că...
D (râzând): ...păi da!
M: Păi nu! Nu, ba da, n-am...n-am, Byrdi nam nam. Dar poate-poate...
D: Staţi liniştit, primăvara este foarte aproape, sunt sigură că o să apară ghioceii, îmi plac foarte mult zambilele...aştept.