Inventasem, prins la înghesuială de insistenţa lui, argumentul că religia mea îmi interzice să mă tund până mor. S-a ofuscat.
- Păi şi ce religie nu te lasă pe tine să scapi de gânduri inutile, copile?
- Nu e aşa uşor de explicat, Spinule.
- Dar ai chelie, fă ceva!
- Cum adică să fac ceva? Nu pot să fac nimic, dacă am chelie. Glumeam.
- Fetele vor aprecia noua ta vârstă.
Cu asta m-a convins. Chiar eram curios să văd mutre mirate de noul meu look şi aşteptam cu nerăbdare opiniile imparţiale ale femeilor. Acum, după o săptămână, se pare că avea dreptate Spinul. Din marea majoritate a persoanelor dezamăgite de subita mea schimbare, am primit şi câteva vorbe favorabile. Dintre cele favorabile, unele m-au dezamăgit, aşa c-am făcut un cerc din praf de rahat.
Dar un alt aspect mă intrigă.
Am descoperit că duşurile mele ritualice au devenit mult mai comode logistic. Ţac-pac, întru şi ies de sub duş gata de plecare, nu tu timp pierdut cu pieptănatul, apoi cu uscatul părului, etc.
Azi dimineaţă aici la hotel am făcut un duş mai special, că am avut pregătite ceva rugi mai intense.
M-am chinuit zadarnic aproape 3 ore, niciun sunet n-a ieşit din gura ca iasca. Curgea atât de multă apă pe mine, m-am spălat complet de 4 ori, chiar şi în buric, dar petele negre invizibile nu dădeau semne că s-ar dizolva. Am obosit să stau în picioare, mi-am luat un scaun: deocamdată nu pot crede în nimic bun.
Asta în acelaşi timp ce majoritatea oamenilor îşi fluieră lejer ofurile când se spală şi cântă sub duş.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu