Bau Hau

Spinul îmi dădea citate de vreo jumate de oră, dar vâsleam deja în arcă, navigând pe oceanul reveriilor mele.
- Băiete, sper că eşti destul de hodinit ca să mă asculţi atent. La ce visezi?
- Cum să nu Spinule, sunt atent, am şi dormit buştean, ce mai, ca un prunc (aparte)...lepădat.
- Fii atent!
Spinul nu glumea. Îmi citea din Starobinski, cartea mea de căpătâi, cu o dicţie impecabilă:
"Nostalgia este o manifestare vicioasă şi tulburată a vieţii, sub influenţa unor lezări a părţii morale şi afective a individului, adică a caracterului...Aceste tulburări, aceste alterări organice n-au venit singure, ele nu s-au produs de la sine în starea în care le vedem în mod obişnuit; există aşadar ceva care le-a precedat, care le-a adus aici, iar acest ceva este Ideea Tristă, această nefericită dispoziţie a sufletului ce a determinat modificările organice, care nu constituie ele însele cauza maladiei, ci numai una din expresiile ei anatomice. Nostalgia, iată faptul primitiv iniţial, esenţial şi, dacă pot spune astfel, Spinul Patologic; nimic, adică, nimic n-a început înaintea lui şi el este, la începuturi, toată maladia" 

- Asta scria în teza sa de doctorat Auguste Haspel la 1873, băiete. Deci dacă eşti un mare trist, nu am ce-ţi face. Am îngroşat esenţialul că poate aşa înţelegi. Eu nu sunt de ăsta patologic, şi remediul stării tale nu există. Dar te pot ajuta spunându-ţi de oricâte ori va fi nevoie, că teribilul blocaj existenţial în care te afli nu este o boală. Asta e o capcană, să te resemnezi, să te încăpăţânezi în a nu da doi bani pe nimic. Faci chestii impresionante, dar nu până la capăt. Nu ai rotunjime, tihnă. Ştiu cum e.
- Spinule, nu înţeleg despre ce vorbeşti. Eu mă simt chiar bine.
- Ţine cont că în secolul XIX vântul ştiinţei medicale bătea înspre direcţia opusă. Se vânau bacili, microbi. Originea nostalgiei s-a explicat timp de un secol doar prin cauze ştiinţifice. Abia acum, psihiatria s-a reîntors la adevărata origine a nostalgiei. Printre simptomele slăbirii nervilor eu am putut distinge un fel de calm al fiinţei, o uniformizare a dinamicii sentimentelor cotidiene, ceea ce numim indiferenţă.
Felul meu de a recepta şi filtra realitatea, de a percepe extrem de intens binele şi hăul, poate fi considerat un prost obicei, sănătatea definindu-se ca un mod de viaţă în zona echilibrului la orice nivel (fizic, psihic, mental).
- Aha, acum înţeleg. (De fapt admiram câteva sirene pierzându-se spre orizont)
- Lasă sirenele, trăznite-ar Vasile Roaită! Nervii sunt foarte importanţi pentru misiunea vieţii tale de acum, şi tu te pierzi în detalii nesemnificative. Ascultă-mă, te rog.
- Cum?? Ai spus "te rog"??

Aşa de tare m-a surprins faptul că Spinul ar deveni capabil să mă roage ceva, încât am dat-o pe paranoineală. Sigur vrea ceva de la mine. Nu mai scriu nimic, ca să nu-i ofer fără să vreau ceea ce vrea.