Regăsirea şi pierderea irloului (III)

Am dat mâna cu Rodion pe stradă şi am întinerit fără să vreau.

Cu gândul să merg la teatru, am ajuns la Casa Poporului la un vernisaj. 

Colac şi pupăze peste planul meu, am ratat piesa Sfârşit. Work în progress care se prezenta în felul ăsta:

"Am 34 de ani şi am început să folosesc tot mai des expresia pe vremea mea. Am inceput să dau sfaturi atunci când nu mi se cer, să iau tot mai multe pastile şi leacuri băbesti, să mă culc devreme"
(un spectacol recomandat persoanelor peste 30 de ani).

Păi am ratat-o de aia că eu am 35 şi am rătăcit deliberat pe străduţe, până m-am trezit la alt vernisaj cu cifra 5, o revistă cadou şi irloul regăsit la ţanc.

Pentru prima oară în viaţa mea de fumător, am cerut ţigări, având totuşi în pachetul din buzunar o ţigară (ca ultimă rezervă). Ciudată senzaţie. Am decis după câteva perpeliri interne, să-mi împart viceroiul cu Roy, dar nu ştiu de ce a refuzat. Pentru mine a fost mega-perpelizant, să zic aşa.
Dacă tot e să fie cu first-time-kestii, am recitit postarea mea din 6 ianuarie. Acum mi se pare tare ciudată. Acela fiind primul episod din întâlnirile mele cu irloul, am decis că episodul II să îl sărim amândoi.

Pe vremea mea...universul dansa.

Deseară cânt, despre vise şi alte amăgiri.

Aşa şi pe Dincolo.