Pe lângă planşa pe care mi-am propus eu singur pun skillu' în funcţiune că o s-o fac neapărat mâine, Spinuelu' mi-a comandat o recenzie pentru simpozionul Păduranilor de ziua mondială a teatrului, care începe într-o oră şi-un sfert.
- Spine, cum adică recenzie? Recenzie la ce anume?
- Băiete, ai toată libertatea să vezi tu la ce.
- Lasă aforismele te rog, zi.
- Păi nu e obligatoriu, uite e deja 22.49, şi vorbim degeaba ca apa-n piuă. Lasă.
M-am simţit deodată cam aiurea, şi i-am zis că bine, mă apuc. A plecat spunând neîncrezător că va veni după recenzie chiar înainte de miezul nopţii.
Mi-a venit ideea să pun asta în fundal, cu căştilea astea zenaizăr.
Felul cum începe povestea pe scenă şi-a menţinut caracterul inexplicabil magic din punct de vedere dramatic. Convenţia din şi înspre spectatori este de tipul combustie marţiană parţial justificată de teoria nevoii umane de conflict.
Actorul arde pe scenă.
O, Zeu al scenei
aprinde flacăra
O, e 23.04 şi încă nu prea am idee despre cum aş dicta semiautomat o recenzie fără obiect.
De parcă miezul nopţii şi stelele dincolo de frig nu ar fi un pretext suficient.
Spuneam că actorul este în luptă cu propriul Eu, care îi re-prezintă pe cei care privesc.
(am greşit dar nu mai şterg: oamenii sunt ACOLO, prezenţi, nu "doar" privind)
Astfel cei prezenţi la re-prezentaţie vor lupta alături de personae.
Anul 2013 debutând cu frig, Păduranii sunt astfel aici sfătuiţi de Nemărdgineanu' să facă aşa fel încât la piesele jucate afară să nu cumva să răcească, tulpinile mai sensibile fiind astfel direct vizate.
A fi în act.
De aici derivând actor dar nu din aceeaşi declinare ca mot cu motor.
Actorul este un action-man (tautolodgie ce ne va fi utilă ulterior) care se lasă stăpânit de activitatea daimon-ului.
Viaţa, trăită prin prisma unei întâietăţi care în cel mai bun caz devine firească (cel mai adesea actorul pare, în loc să fie), a ajuns să fie posibil să fie trăită separat de universurile consacrate ale scenei. Act-orii de azi au depăşit sfera teatrului: se spune actor politic, educaţional, economici, etc.
Actorul care se află în (sau măcar tinde spre) zona adevărului, poate arăta că trăieşte în preajma unor moduri esenţiale de a trăi, universal-semnificative pentru ceilalţi.
Când eram mai aproape de senzaţia că am înhăţat în plin subiectul recenziei, a revenit Spinneru' frecându-şi una de alta ţepuşele, că e 23.46 şi Olanda ne-a dat-o, şi se grăbeşte, şi că îmi dă feedback dacă le place la ăia de la Simpozionu' Păduranilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu