Paus

Aseară când a ajuns Spinul la mine, deja aveam câteva năstrape avans, aşternute cu grijă în suflet, peste pustiul de peste zi; ceea ce mi-a permis să devin mai jovial abia spre miez de nuapteh, la fix cât să rămân în termeni paşnici cu invitatul meu de vază:

Spinul a apărut în ţinuta lui de gală şi ceva cizme superşmekere. S-a făcut comod, povestind aproape în continuu. A delirat mai degrabă. La început bea şi el cot la cot cu mine, apoi s-a pleoştit brusc, când şi-a amintit de vremurile când scutura eşarfe colorate în soare, de 23 august.
Când să povestesc şi eu ceva, a apărut Zmeoiu, care nu s-a lăsat până nu mi-a terminat tot vinul. Adică în 5 minute. Venise de la o petrecere pe care a spart-o fără să vrea, şi era cam amărât. Ridicase piciorul pentru a explica ceva unui amic, şi ăla crezuse că e rost de bătaie. De o neînţelegere mai mare nici că avea nevoie. Am încercat să-l consolez pe Zmeoiu şi să-l anim puţin pe Spin, dar seara a fost prea lame ca să mai pot da detalii.
Azi în schimb, cred că va fi altceva...