Moşka

Aseară am ieşit în oraş la o cafea spontană. Fiind Crăciun, nu am avut idei mai bune.
La automatul de pe centru m-a interpelat o micuţă fiinţă, care cu un espresso gigantic între pălmuţele reci mi s-a recomandat cu adânci subînţelesuri: Piticul Matematician. Am rămas mut de uimire, în sfârşit l-am întâlnit!
Mi-am amintit că l-am aşteptat de două ori degeaba, şi m-am uitat condescendent în jos la el. Mi-a zis că nu-i place de Spin, şi mi-a plăcut mult asta.
Cică îmi era dator cu un party, şi m-a prins de gambă. În 4 secunde ne-am trezit într-un fel de menajerie dansantă. Toată lumea era paşnică, era chiar şi un saxofonist live, ce mai, un party dichisit corect. Am stat vreo 2 ore de poveşti cu matemagicianul. Am apucat să am vreo trei revelaţii şi jumate, când am observat un şrek megabeat care se lua de toate fetele. Cioban din nemărginire, care ştia ce face. Strica dancingul, aştepta să sară careva în schemă.
Nu sunt din fire extrem de protectiv, dar când maciomanu' s-a apropiat de piticul meu, care dansa cuminte pe umărul meu, am simţit cum din pielea mea se desprind 3 trăznete sferice disruptive, aşteptând un singur semnal. A apărut şi Zmeoiu' cu colţii scoşi, şi am decis că mai bine plecăm noi altundeva, decât să-i dăm satisfacţie beţivului.
Am aterizat la nişte amici de-ai Zmeoiului, care regreta tot mai tare că nu-i mutase falca şrekului, ca între "fiare", cică.
Am intrat în vis pe o fereastră cu obloane verzi, strecurându-mă printre funcţii vitale şi gânduri integrale.
Uşa somnului îmi era blocată pe dinăuntru, ceea ce nu m-a deranjat deloc pe parcursul zilei de azi.
Azi, după 3 ani, mănânc o ciocolată Poiana.