miercuri, 5 decembrie 2012

Mosniko Lae

Deşi trebuia să merg ieri, abia azi dimineaţă am ajuns la bunică-mea, să văd cum se bate covorul singur, după cum mi-a lăsat bileţel Spinul.
L-am pândit pe Piticul Matematician, companionul meu promis, dar nu am observat pe nimeni prin jurul meu, decât o babă la geam care s-a uitat urât la mine cu o satisfacţie enormă, vreo 3 minute, cât m-am chinuit să urc singur covorul pe bară. Apoi a tras ofuscată oblonul.
Ecoul fiecărei bătăi se răsfrângea amplu şi armonios din covor înspre blocurile din jur: în cartierul Hipodrom, o linişte matinală numai bună de tulburat. Elevii de la şcoala 19 treceau miraţi pe lângă mine; după feţele lor, sigur unii nu aveau deloc idee ce fac. Ah, şi nu aveam ţigări deloc, deci mintea mi-era pe standby de când m-am trezit. Meseria e brăţară de aur, gata, dă-i bice băiatu'!
Am demarat, cu respect pentru toţi mahmuriştii vecinătăţii, un ritm ternar timid. Megaprăfuindu-mă, am trecut treptat la măsuri mixte, de 6 plus 7 şaisprezecimi, diverse poliritmii (3 bătăi pe 2 respiraţii, o jumate de covor în 14 bătăi pe 7 paşi, o înjurătură pe cadenţă la fiecare final de carpetă, 50 de lovituri la două mâini pe dos de mochetă, etc.). După vreo 3 ore mi-am terminat foarte voios treaba. Bunică-mea, femeie înţeleaptă de 81 de ani, pe lângă bani de ţigări, mi-a dat cadou casetofonul ei Sanyo, eroul tehnic al copilăriei mele, prietenul meu cu care inventam nesfârşite jocuri. Astfel, azi mi-am amintit unele dintre manevrele mele favorite:


Incredibil cât sens pot face în mintea copiilor nişte butoane!
Pe lângă uimirea şi resetul dat acestor amintiri de 30 de ani, m-am bucurat că nu m-au mai poţoprit obişnuitele mele gânduri aiurea, cele străine de mine. Deci îmi place să bat covoare, e relaxant.
Aş putea să îmi câştig existenţa din asta? Tot mai mulţi îşi permit să dea covoarele la curăţat, de fapt nu e pont să fii bătător de covor.

...poate e mai bine să fii călător pe covor

Spinul tocmai mi-a trimis mail că organizează undeva în Nemărginire un mic party, de ziua Scorpionului, tatăl său natural-naturalist. Piticul Matematician, care bineînţeles că a fost ieri degeaba la bunică-mea şi deci m-a pârât la Spin, va veni deseară să îmi arate calea spre bairam. Minunat oare?





    

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu