Vara aceasta, pe preţiosul şi gingaşul Spin l-a luat decizia de a nu mai frecventa locuri populate, cum ar fi marile festivaluri, micile cluburi, bairamuri private etc. Nu din cauza agorafobiei, şi nici a altruismului de gen "mă bucur că vă simţiţi bine fără mine".
Ceva s-a petrecut în capul Spinului, asta e cert. Nu a vrut să-mi spună detalii, deocamdată. În supratrecut el a avut o grămadă de aventuri alături de prietenii şi duşmanii săi, dar ACUM, Spinul nu mai prea poate fi sufletul petrecerilor din pădure, nici măcar o prezenţă comodă. În ciuda aparenţelor care ne înfăţişează aceeaşi fire bonspină, deschisă spre tălpile oamenilor, de fapt avem de-a face cu exact inversul acestor aparenţe. De exemplu, dacă "i se dă" să-i pice-n cap spirtoase, Spinul nu se va putea abţine să nu împungă totul în jur cu coarnele sale turcoaz - dacă încercaţi să vă imaginaţi asta acum, o faceţi pe cont propriu. Trebuie doar să vă avertizez că, cel putin pentru mine, e contagios felul spinului de a fi rău.
Dar asta e o altă discuţie.
Haideţi mai bine să o luăm cumva cu începutul.
Să vedem cum a ajuns Spinul să îşi trântească blog. Cu ajutorul meu, claro que si.
În primul rând, el a venit la mine şi m-a rugat să îl ajut cu privire la câteva aspecte conceptuale, logistico-literare, dar mai ales aprozare. adicătelea, nu el a venit, ci mi-a intrat subtil în talpă, prin adidas, când priveam siderat pădurea pe Poduţul de la Duruşa. După câteva picături de sânge&lacrimi, ne-am înţeles: dacă eu îl ajut să îşi facă blog pe o perioadă nedeterminată, el îmi va deschide puţin uşile pădurilor de pe acolo. Şi uite aşa ne-am împrietenit la catarambă, am început să ne tragem fain de şireturile mele, chiar dacă pe moment m-am simţit cam freiherr. Păi cum, eu să pierd o grămadă de timp şi nervi pe net, pe lektop acia, în schimbul unor pseudo-sfaturi, vorbe cam idealistico-aiuristice, să o zic pe aia dreaptă? Dar nu îl pot refuza pe noul meu amic din talpă, face parte din mine oarecum. Astfel m-am trezit în situaţiunea aceasta bizară.
Planurile Spinului sunt foarte încâlcite, abia dacă am reuşit să realizez o miime din ce vrea el. I-am şi zis, că va dura mult mai mult decât crede el, care din mijlocul mamei sale Natura nu le are cu lumea virtuală. A râs 4 minute cu gura până la prăsele. Pentru mine este totuşi rentabil: apatia ontologică în care mă bălăcăream înainte să îl cunosc pe Spin s-a diminuat semnificativ.
De exemplu, mai deunăzi într-o noapte senină la Avrig sub cerul înstelat, m-a spart cu următorul dicton, şoptit pe un ton şukar:
"suportă & abţine-te"
Aaaaah, deci mă apucă pandaliile şi acum, când îmi amintesc. Eu de felul meu credeam că sunt un mare hedonist, şi obloanele urechilor mi s-au închis instant când am auzit ce-mi cere marele stoic, Spinul Vieţii. Eram pe punctul să stricăm prietenia, dar el s-a prins rapid şi a jucat la cacealma: "îţi pot oferi în schimb cheile tuturor pădurilor de pe Pământ". Hm. Ce va să zică aia. M-am culcat la loc, dar când m-am trezit am gândit mai bine. Am tot cântărit cheile alea promise, am mai dat pe google translate să revăd despre stoicism. Iată cum vine figura caligrafică:
aνέχου και απέχου
Fain, frumos în teorie, se ştie. Cu practica e mai greu. Şi ăsta sună a sfat practic, deci nu prea mi-a convenit, nici nu ştiu cum m-am dat pe deal.
L-am întebat pe Spin dacă el însuşi poate aplica schema asta filosofică, şi de ce mi-a transferat-o aşa barbar, direct în capul gol. Mi-a răspuns abia ieri, "presimt că te crezi o victimă, sisiful Balcanilor, dar meriţi să ieşi din cercul delăsării". "Păi măi Spine", am răbufnit, "tocmai asta îmi ceri tu, să tac şi să îndur". Mi-a zis că sunt pe lângă problemă, şi va rupe în orice moment înţelegerea dacă mă dovedesc atât de incoerent şi obtuz. El nu m-a împuns întâmplător, eu fiind dator să înţeleg ce face, dar în primul rând ce zice.
Punct.
De atunci, nu a mai dat nici un semn. Joacă tare Spinuţu'...ce să mai şi zic!
Eu am rămas cu verbele astea două, cam nasoale din punctul meu de vedere de până acum câteva zile. Bine, ştiam mai demult că pot suporta multe, dar cu abţinerea....
Ce să fac dacă să zicem, nu suport să mă abţin? Oare de aia a pus grecul ăla antic cuvintele astea laolaltă, să mă oftice pe mine?
....mă tot gândesc să pun de la mine, aşa orientativ, nişte poze, aici pe blogul Spinului, cu o idee de design la Netcafe-ul Trandafirilor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu