Mash-up Down-tempo

A venit Roza, iubirea Spinului, la mine în vizită pe neaşteptate. El e foarte ocupat în perioada asta şi ea îl ajută cum poate, dar cică nu se prea descurcă cu editarea de clipuri. Eu fiind o autoritate mondială în domeniu, dar nefiind la curent cu noile idei ale Spinului, am întrebat-o pe Roză cam despre ce e vorba.
- E un mash-up down-tempo pe care Spinul vrea să îl difuzeze în fiecare noapte la sfârşitul emisiunii sale.
Ştii că mai nou are un program regulat, la Radio-Netul-Trandafirilor? Toată pădurea stă cu frunzele ciulite înainte de trezirea oamenilor.
- A da, ştiam că are ceva preocupări artistice, a mai trecut pe la mine, disperat să-l ajut cu tot felul de chestii...
- Păi am înţeles că poţi găsi repede o idee de clip pentru mash-up-ul ăsta, şi eventual să faci şi montajul...
- Hmm, nu ştiu, sunt cam ocupat.
- Cu ce mama zmeului ăi fi fiind tu ocupat băiete?

Am adulmecat imediat stilul Spinului de a te convinge. Nu sunt eu mare detectiv, dar se ştie că în viaţa de cuplu e firesc să ajungi treptat să gândeşti şi să vorbeşti la fel. I-am răspuns cinic:
- De exemplu, trebuie să calculez viitorul apropiat al omenirii, azi-noapte a fost o zi mare.
- Ete na. Vrei să şi râd? Uite, dacă nu te laşi convins, atunci îţi mărturisesc: de fapt videoclipul pe care ţi-l comand ar fi un cadou de la mine pentru Spin. Aniversăm câteva săptămâni de trai paşnic şi vreau să-i fac o mică surpriză. Ştii cât de mult se crede el un lup de stepă neînţeles...Îţi voi rămâne veşnic îndatorată dacă mă vei ajuta! Trebuie neapărat să-l fac să înţeleagă odată că, măcar eu, îl înţeleg.
- Ştiu că Spinul se crede deşteptul pământului, trebuie că ai o viaţă grea cu el.
- A, stai să vezi când vine la mine după o zi de cârciumă...
- ...nu mai zi mai departe, nu vreau să vă ştiu amănuntele intime, ok, dă acia melodia.

Am lucrat toată ziua, şi asta a ieşit.
Mă chinuiam să mă abţin, să reuşesc să nu explodez, să n-o arunc subit pe ghimpoaică pe geam cu laktoku' meu cu tok.
Mă mir şi acum cât de entuziastă şi răbdătoare a stat Roza cu ochii pe mine. M-a asediat în continuu cu sugestii şi distorsiuni. Tocmai în momentele mele de creaţie, când mă păcăleam că mă simt inspirat, mă demasca şi abătea fluxul spre figurile ei fixe, dintre care Rasputin m-a descalificat complet...
Deşi în sinea mea ştiu că a ieşit un delir erotico-istoric de toată minunea, văzând graba cu care mi-a luat stick-ul şi a dispărut, mă consolez că poate le-o fi util la ceva.
Dar piesa are ceva cârlig urechelnic.
Spinul face progrese!

Belay thy colors, Mr. Rainbow!

https://www.youtube.com/watch?v=lnUxQU9j9DA

Mă sufoc nu de căldura de afară, cât de îngustimea unor minţi prealuminate, care văd doar decădere şi pericol în jurul lor! Aş lua un taxi, până acolo unde nu se mai aud vocile panicate creştineşte de soarta României!

So, today I suddenly decided to switch to some in-between-language, hoping that my statements will become understood in a largissimo contexto.
My friend, the Spin, asked me last night not to worry about all that cyberbullying referring to nationalist issues, and to do something really challenging: with no money, as it's life, together with a good long-time-no-see fella, we have to go busking to some seaside places, studying the impact of our performances to tourists.
Also, the historical environments we will pass through and the philosophical heritage of people we will meet, for sure will revive my deep thinking over next winter.
Details when we come back.

Burdihan und Bubanbarba

Noaptea asta a trecut Spinul pe lângă somnul meu adânc. Când m-am trezit, am văzut că mi-a lăsat pe etajeră un text.

Au fost odată ca niciodată sau ca întotdeauna doi conducători de popoare foarte diferite unul de altul, dar învecinate unul cu altul. În esenţă, traiul celor două popoare nu se deosebea prea mult: agricultură la sat, industrie la oraş, cultură în cărţi necitite, internet şi noi conexiuni pentru tinerii şi tinerele din blocuri, mâncare sintetică pentru toată lumea, etc.

Burdihan, om dintr-o bucată şi lider al poporului său, care popor se mândrea în faţa istoriei cu inventarea poftei sănătoase de mâncare nesănătoasă şi a ignoranţei stomacului plin, a decis, printr-o hotărâre de moment şi irevocabilă, că monismul trebuie impus în orice aspect al existenţei, ca garanţie a unităţii şi perpetuării neamului. Astfel orice dualism a fost scos printr-o lungă bulă organică şi sonoră, în afara legii. Firile bipolare, apaticii şi mofturoşii din punct de vedere gastronomic, cei care aveau dubii, ezitări şi angoase existenţiale, au început să plece. Unii au fost ajutaţi să se decidă, restul fiind expatriaţi. 
Aşa s-a instaurat pur şi simplu ordinea, turiştii fiind în sfârşit atraşi de faimoasele sărbători câmpeneşti şi atmosfera bucolică din ţara lui Burdihan, de paradisul acesta de negăsit altundeva pe Pământ.

În schimb, imperiul lui Bubanbarba era format din două teritorii cu populaţii complementare. Unii produceau cai, ceilalţi căruţe. Unii duceau, ceilalţi aduceau. Unii au compus începutul imnului naţional, ceilalţi continuarea - iar desigur Bubanbarba cele două variante de final, fiind privilegiul său excepţional. Imperiul lui Bubanbarba era prea învecinat cu ţara lui Burdihan şi din păcate era organizat pe total alte principii filosofice. Dualismul funciar şi teritorial se răsfrângea în însuşi numele conducătorului, care de curând decretase imperativul amestecului demografic. Adică, în orice judeţ din cele două teritorii ale imperiului, bubanii şi barbii trebuiau să fie distribuiţi perfect omogen, dar să îşi păstreze identitatea comunitară originară. 
Într-o dimineaţă Bubanbarba a visat cum imperiul său se cristalizează într-o formă amorfă, bubanii şi barbii definindu-şi noi elemente culturale comune şi fraternizând într-o unică naţiune, cu alt nume. Bubanbarba s-a trezit din coşmar, întrebându-se oare ce nume scanda în vis poporul său răzvrătit. Astfel, de frică a ajuns să dea decretul amestecului demografic. 
Populaţia nu prea avea chef de strămutat acareturi, şi unii chiar au scris pe blogurile lor erezii mici şi mărunte: de fapt cele două popoare ale imperiului lui Bubanbarba sunt identice, şi diferenţele nu sunt decât provocări ale vieţii pentru aflarea adevăratei esenţe umane. Unii au declarat în ziarele de scandal că preferă să îşi preschimbe la primărie B-itatea (din bubani să devină barbi, sau viceversa) decât să-şi abandoneze bunicii pe paturile de moarte. 
Bubanbarba stătea de câteva zile şi se scărpina după urechi, aşteptând cu nerăbdare ca Trupele de Lămurire a Poporului (TLP-iştii) să intre în acţiune. Dar consilierul de servicii inteligente, astroinginerul Galant Pedant, a venit în ultima clipă cu o soluţie documentată pe mare grabă şi în şi mai mare secret: toţi cei care se vor împotrivi planului de dualizare perfectă a patriei, să fie trimişi în vecini, în ţara lui Burdihan. 
Ca turişti, pentru început.

             

Aici se opreşte textul?
Păi şi ce s-a mai întâmplat după, Spinule??
Am completat eu, în gând:
...şi au trăit până la adânci bătrâneţi!

Moş Pink Ciacra Santana

S-a îndrăgostit Spinul! Nu-l credeam capabil de un asemenea gest, mai ales că şi-a ales tipul cel mai nasol de dragoste, cea neîmpărtăşită.

Nu ştiu ce i-a făcut respectiva buruiană de l-a vrăjit, dar de când a intrat pe geam, Spinul stă şi pândeşte după uşă. 

- Spine, nu cred că va veni prea curând nimeni la mine, şi cu atât mai puţin probabil muza ta dragă.

- Lasă dumele băiete, că ştiu eu cum e cu dragostea. Aseară am stabilit cu trandafiroaica mea să ne vedem aici, ca s-o cunoşti şi tu. Doar că am uitat să-i spun unde locuieşti!

- Păi nici eu nu prea ştiu sigur, darmite trandafiroaica ta. Nu cumva e o buruiană, şi te-a orbit dragostea?

- Neah. O să-mi detecteze noul meu parfum şi va veni.

- Te dai cu lavandă, Spinule?

- Nu, aia e pentru ciulinii de rând. Am făcut rost de câteva picături de roua-rabarbărului, şi sunt foarte mulţumit de efectul lor asupra Rozei.

- Roza o cheamă? Cât de previzibil. Şi cum v-aţi cunoscut? E serioasă treaba?

- Zilele trecute am fost la un picnic pe Mamut cu 2 bouri-musafiri, şi acolo într-o tufă de trandafir sălbatic am zărit-o prima dată pe draga mea dragă. A fost de acord să o rup de rudele ei, păşind voioasă pe calea domesticirii alături de mine. Apoi totul a venit de la sine.

- Păi şi atunci de ce suferi aşa? Ce nu merge?

- Ei, băiete, nu e aşa de simplu. Roza are toanele ei, pe care nu mă încumet să le pătrund. Dar simt că are un ibovnic în cap, un trandafiraş nomad, frumos-mirositor şi mai tânăr ca mine. De aia s-a rupt de tufa ei, şi s-a folosit de mine...

- Ţţţţ....atunci de ce te mai complici? Las-o.

- Aş fi lăsat-o dacă puteam trăi fără ea, dar sunt dispus să accept orice, numai să fim alături la toate cele ale vieţii.

- Şi de ce pândeşti aşa, după uşă? 

- Ca să fiu atent când intră, să o leg repede cu funia asta.

- Hm, aşa obiceiuri barbare aveţi voi în lumea voastră, Spinule? Oamenii s-au mai civilizat.

- Da? N-aş zice. Fii atent. Deschide-ţi laptopul şi fă repede un remix, ca să o impresionez şi la nivel auditiv, nu doar olfactiv. În plus, după ce o să vadă că am legat-o de mine, va plânge foarte convingător, să nu o asculţi sub nicio formă, ne-am înţeles? Ia caută rapid piesa aia, Espinado de Santana, şi remixeaz-o.

- Cum, în ce stil?

- O să îţi zic eu imediat.

Mă pufnea râsul din cauza situaţiei, dar m-am decis să intru în jocul Spinului, aşa că până el a mai pândit degeaba uşa, am trântit un clip, distractiv numai cu condiţia să nu suferi din dragoste. 

Femeia mă omoară, are inima spinoasă.

Maică încerc să uit, dar Sufletul nu-mi dă nici un motiv.

Cu inima zdrobită, rănit şi abandonat.

Vezi, vezi, dar nu ştii...

Spune-mi iubirea mea, cât de mult iubesc? 

Şi de ce nu pleacă durerea? Inima mea...(deprimat) 

Rănit şi abandonat, să vedem, să vedem, ştim...  

Spune-mi, dragostea mea, cât de mult iubesc? 

Şi durerea, rămâne pentru noi?

(Refren:) Ah, ah, ah, inimă cu spini.

             Ah, ah, ah, ce mă doare dragostea.

Doare, doare inima, atunci când Unul este bine livrat.

Dar nu uitaţi că într-o zi şi femeile vor spune,

"Ay, ay, ay, ce doare dragostea."

Cât de dureroasă-i uitarea, mă doare inima,

Cum doare să fii în viaţă.

În afara ei, şi fără tine, dragoste!  

Cum doare fiind-viul.  

Fără tine lângă mine, dragostea mea....

Spinul era cu ochii în lacrimi. Nu se aştepta să-i livrez un remake şi o traducere din spaniolă, bonus. Ca să ştie ce să-i zică la roză, pe româneşte.

Mi-am citit pe furiş mailul, şi deja traducătorii virtuali mi-au confirmat bănuielile: Spinul avea 99% şanse să o cucerească definitiv pe trandafiroaică cu acest cântec emoţionant, dar ca să funcţioneze, trebuia să le trimit un feedback absolut secret, în timp real. Şi Spinul era cu urechile pe mine. Dau copy-paste aici provizoriu, sper să nu uit să şterg după ce se va fi terminând tărăboiul cu dragostele Spinului. 

        

Anulaţi modificările? Alpha-Omega.
Este această traducere mai bună decât originalul? Dacă da, trimiteţi-ne un rezumat cu efectele traducerii.
Vă mulţumim pentru trimitere.
Exemplu de utilizare eronată a termenului „espinado”: subit m-a luat un junghi, alaltăieri.
Tradus în mod automat de Google-Dicţionar.

Now, would you mind answering some questions to help improve translation quality?
Google Traducere pentru companii: folosiţi uneltele de mai-sus pentru traducere.
Instrumentul de traducere a site-urilor web: Global Market Finder
Trageţi şi plasaţi aici linkul pentru a traduce pagina web.
Oricum nu vom accepta tipul de fişier pe care îl trageţi acum.
Încercaţi alte tipuri de fişiere.
Nu acceptăm tipul de link pe care insistaţi să îl trageţi.
Încercaţi alte tipuri de linkuri.
Opreşte-ţi traducerea ta instant şi lasă-ne pe noi!
Despre Google Traducere: mobilă, confidenţială.
Trimiteţi odată feedback-ul ăla?  Chiar nu aveţi nevoie de ajutor!??

MSG_GOOGLE_TRANSLATE='Google Traducere';common_translation_tooltip='Traducere frecventă';detect_language='Selectaţi limba', că moare_labeluţu' + încă %1$s';rare_translation_tooltip='Traducere rară; source_language_detected='%1$s - detectată'; uncommon_translation_tooltip='Traducere mai puţin frecventă';url_hyperlink_tooltip='Vizualizează paginile web traduse';
PUBLIC_EVAL_LANGUAGE_PAIRS={};PUBLIC_EVAL_LANGUAGE_PAIRS={"af/en":true,"ar/en":true,"ar/fr":true,"az/en":true,"bg/en":true,"bn/en":true,"bs/en":true,"cs/de":true,"cs/en":true,"de/cs":true,"de/en":true,"de/es":true,"de/pl":true,"de/ru":true,"de/tr":true,"el/en":true,"en/ar":true,"en/az":true,"en/bg":true,"en/bn":true,"en/bs":true,"en/cs":true,"en/de":true,"en/el":true,"en/es":true,"en/et":true,"en/fa":true,"en/fi":true,"en/fr":true,"en/gu":true,"en/hi":true,"en/hr":true,"en/hu":true,"en/hy":true,"en/id":true,"en/it":true,"en/iw":true,"en/ja":true,"en/kn":true,"en/ko":true,"en/la":true,"en/lo":true,"en/lt":true,"en/lv":true,"en/mi":true,"en/mr":true,"en/nl":true,"en/pl":true,"en/pt":true,"en/ro":true,"en/ru":true,"en/sk":true,"en/sq":true,"en/sr":true,"en/sv":true,"en/sw":true,"en/ta":true,"en/te":true,"en/th":true,"en/tl":true,"en/tr":true,"en/uk":true,"en/vi":true,"en/yi":true,"en/zh-CN":true,"en/zh-TW":true,"es/de":true,"es/en":true,"et/en":true,"fa/en":true,"fi/en":true,"fr/ar":true,"fr/en":true,"fr/pl":true,"fr/ru":true,"gu/en":true,"hi/en":true,"hr/en":true,"hu/en":true,"hy/en":true,"id/en":true,"it/en":true,"iw/en":true,"iw/ru":true,"ja/en":true,"kn/en":true,"ko/en":true,"la/en":true,"lo/en":true,"lt/en":true,"lv/en":true,"mi/en":true,"mr/en":true,"ms/en":true,"nl/en":true,"pl/de":true,"pl/en":true,"pl/fr":true,"pt/en":true,"ro/en":true,"ru/de":true,"ru/en":true,"ru/fr":true,"ru/iw":true,"sk/en":true,"sq/en":true,"sr/en":true,"sv/en":true,"sw/en":true,"ta/en":true,"te/en":true,"th/en":true,"tl/en":true,"tr/de":true,"tr/en":true,"uk/en":true,"vi/en":true,"yi/en":true,"zh-CN/en":true,"zh-TW/en":true}

Tăt tăt tăt, îi numa' TRUE!!!
Stând la pândă, Spinul mi-a povestit între timp despre buării Moldovei, cu care a făcut o baie memorabilă în Mureş.
- Ciacrele se umflă organic la scalda în apă curgătoare, şi buării au fost foarte mulţumiţi de echilibrul recâştigat. După ce-am băut cu toţii câteva soiuri de tărie, ei s-au dus în drumul lor. Am înregistrat cu ei câteva imnuri ale singurătăţii, specifice frăţiei pădurelnice de pretutindeni, dintre care îţi recomand unul mai accesibil:

   

După ce m-am uitat la creaţia Spinului, am căzut pe câteva gânduri cu privire la rostul alcoolului şi la destinul celor care nu-i înţeleg puterile. Când mi-am revenit, probabil că trandafiroaica Spinului apăruse şi au plecat amândoi să se giugiulească, sau ceva. Sau poate că Spinul a vrut doar să-mi distragă atenţia, ca să poată pleca fără alte întrebări, dar cu buza umflată din păcate...

Δ

În ultimele 4 săptămâni turbate, pline de evenimente schimbătoare de perspectivă, am trăit o serie de întâmplări cărora nu am avut timp să le aflu sensul adânc. S-au adunat toate în sertarul sufletului, special destinat vârtejurilor. Printre altele, Piticul Matematician mi-a transmis într-o seară când am ieşit la club că Spinul are pentru mine cea mai dificilă temă ever. M-a intrigat tonul lui, prevestitor de crampe mentale, dar am acceptat bucuros provocarea. Astfel, acum vreo 2 săptămâni mi-a fost înmânată solemn o problemă personalizată din Gazeta Matematică 2013, pe care a Spinul mă obliga să o rezolv doar cu ajutorul principiilor meta-matematice:

"să se găsească poligonul regulat inscriptibil în cerc, care necesită cel mai mare efort de rotaţie abstractă."

Hm. E vremea bacalaureatului, şi pe lângă asta oricum mintea mea avea nevoie de o dezmorţire.
Dar recunosc că am citit câteva zile enunţul problemei mie date, şi degeaba!
Nu înţelegeam nimic. Cum adică efort de rotaţie. În plus, ce-o mai fi şi aia, rotaţie abstractă??
M-am tot gândit, şi firul problemei m-a adus la întrebarea practică: ce se roteşte mai uşor, un pătrat sau un hexagon? Aşa am ajuns într-o etapă mai intuitivă, de nivelul clasei a 3-a, construindu-mi câteva morişti de hârtie împăturită.

Experienţa practică este un principiu meta-matematic, dar în acest caz nu mi-a fost prea utilă. De la Aristotel prin Galileo Galilei, am aflat că oroarea naturii de vid - horror vacui - se manifestă concret în diverse fenomene fizice. De exemplu, albinele îşi fac fagurii hexagonali tocmai pentru că această formă le cere cel mai mic efort, umplând cel mai eficient spaţiul.

Vă întrebaţi: de ce nu forma pătrată?
Albinele neavând posibilitatea să vă răspundă, cu ajutorul teoremei lui Gauss şi fractalilor lui Mandelbrot eu aş putea-o face, dar Spinul mă ţine în domeniul meta-matematic, deci mi-e mai dificil.
Dar încerc.
Imaginaţi-vă o comunitate de oameni, în formare. Au liber să trăiască cum vor, nu să stea la bloc. Primul îşi va face casă într-un loc. Al doilea, puţin mai acana, şi tot aşa. Ei bine, modelul după care se vor învecina oamenii va respecta un tipar hexagonal! E distanţa ideală, nu ne simţim înghesuiţi ca la bloc.
Aşadar hexagonul e poligonul regulat inscriptibil cel mai rentabil. Acum, să vedem de ce necesită el cel mai mic efort de rotaţie?
Revin la moriştile mele.
Am făcut o elice cu 3 palete de hârtie colorată, una cu 4, una cu 5, una cu 6, una cu 7 şi una cu 8. M-am oprit aici, pentru că m-am speriat să nu dau în mintea bătrânilor care-au dat în mintea copiilor.
Pe rând, le-am expus - exact la aceeaşi distanţă - în faţa foehnului Tănăsikii.
Care credeţi că s-a învârtit cel mai repede? Dar cel mai încet?
Un simţ al fizicii mai dezvoltat v-ar putea indica elicea harnică, dar ne putem păcăli destul de uşor, mai ales dacă vizităm Muzeul Satului din Sibiu.

...spiritul popular se joacă cu numerele: 3, 4, 5, 6...chiar şi 12! 

Întrebare-corolar: câte braţe este ideal să aibă elicea unui avion, un ventilator, sau o moară?
Dacă are prea puţine, nu dă randament, dacă are prea multe, e prea grea morişca.
Aaaah, nu mă pot abţine, trebuie măcar acest corolar să fie explicat matematic, aici!
Chiar acum câteva zile, am simţit fizic cât de perfect şi delicios poate fi Hexagonul. La micul-dejun am avut pâine prăjită cu unt franţuzesc şi miere, ah cât echilibru gastronomic şi frumuseţe matematică laolaltă, în acea dimineaţă!

Un poligon regulat înscris într-un cerc acoperă o suprafaţă din acesta direct proporţională cu numărul său de laturi. La limită, cercul este poligonul regulat cu o infinitate de laturi. Deci dintre toate poligoanele regulate inscriptibile în acelaşi cerc, cel cu cea mai mică suprafaţă este triunghiul, cele 3 laturi ale sale fiind minimul posibil şi necesar pentru a construi un poligon.
Bun, dacă aş fi eu sudor în timpul liber şi aş avea fier la discreţie, problema s-ar pune aşa: ce e mai greu, să urnesc din loc un triunghi de fier sau un hexagon? Hexagonul ar fi cam de două ori mai greu, dar trebuie mişcat mai puţin.
N-am rezolvat nimic, nu ştiu practic nimic - pentru că nu sunt sudor.
Soluţia m-a lovit în somn.
Într-o noapte, m-a trezit Zmeoiu' să bem repede un kil de pălincă, că era plin de revelaţii şi nu avea cu cine să şi le scoată dinlăuntru. A demarat cu mare aplomb, târându-ne direct în miezul filosofical:

- Apa nu poate fi gândită decât în formele pe care le ia pentru noi: râuri, râuleţe, pâraie, iazuri, mlaştini, dar şi supe, ciorbe, bere sau nori. De câteva nopţi mă chinui să gândesc apa, fără o formă anume. Conceptul ăsta esenţial scapă formelor gândirii, ca şi cum conceptul de apă e ca apa. Aici avem un minunat izomorfism.
- Zmeoiule, m-ai prins pe pas greşit. Nu ştiu ce să zic...
- Apa asta vie, pe care o bem acia, sub forma sa lichidă, e doar o reducere tristă a ideii de apă! Îţi poţi imagina un nor fără formă?
- Dacă mai beau mult, pot orice!

Şi brusc mi-am dat seama că problema mea se învârtise în jurul cozii! La sfârşitul enunţului, Spinul strecurase un cuvânt pe care l-am neglijat total: efort de rotaţie...abstractă! Faţă de cerc, poligoanele regulate se apropie cu cât au un număr de laturi mai mare, deci triunghiul este cel mai îndepărtat de acesta! Dacă îmi imaginez punctele unde poligonul atinge cercul, şi le rotesc, dau de ideea de...RULMENT! Ahaaa, asta era. I-am explicat instant şi Zmeoiului revelaţia mea:
- Dacă ai o pereche de role cu roţi cu rulmenţi cu 30 de bile înăuntru, şi o pereche de role mai ieftine, cu roţi cu rulmenţi doar cu 3 bile înăuntru, cu care pereche mergi mai uşor, mai mult, mai repede?
- Ce zici tu acolo, Pădurică, deja te-ai machit?
- Sunt sigur că rolele babane au rulmenţi cu o grămadă de bile! Zmeoiule, bagă mare-n pahare! Am rezolvat problema Spinului prin metode meta-matematice, hai să bem!



Într-adevăr, a doua zi m-am gândit mai bine (nu mai beauuu!) şi am ajuns la concluzia problemei:
- Triunghiul echilateral este figura geometrică cea mai statică în cerc. Simbolistica figurii însăşi o spune.
- Era evident, n-aveai nevoie de ghidajul Spinului ca să ajungi la concluzia asta, mi-a răspuns arţăgos Zmeoiu', încă clătinându-se. Dă-mi nişte apă de la robinet ca să pot pleca.
- L-am dovedit pe Spin, îi scriu Piticului Matematician să vină după pergamentul cu rezolvarea mea.
- Nu te culca pe-o ureche, abia ai început cu rezolvarea de probleme. Eu de câţiva ani caut să gândesc apa-fără-formă, şi mereu gândirea mi se dizolvă tocmai când să rezolv problema.
- Cred că apa-fără-formă e însăşi viaţa, Zmeoiule.
Dar el deja plecase; am rămas singur cu mintea în alertă, şi după 9 flotări m-am liniştit.