Un nou weekend extraordinar

Şi aşa, am adormit cu Spinul după ureche.
Exact înainte cu 27 de minute de a mă trezi, o voce mă certa deja. Rateu mi-am zis, la mine o ziulikă începută prost nu se mai termină ever.
- Hai trezeşte-te odată bă frecţie somnambulică, Soarele e deja de 46 de spin-suliţe pe ceriu!
- Stai să îmi termin visul, tu pune de cafea şi alarma şi mă trezesc ca deobicei, după 3 snuzuri.
- Îţi crăp io capul ăla gol plin de fiţe, ce snuzuri visezi? Hai că avem treabă azi la biserică.
- Ha? (snooze) Cum adică la biserică?
- Am glumit, trebe să mergem să verifici ceva soundsystem la biserica din Groapă. Am primit aseară un email superluminic-cetinat, de pe crengile cele mai de sus ale brazilor. Enoriaşii au făcut scandal că preotul şi cantorul se auzeau de departe, aşa ca de pe dealu' ălălalt, deşi toată lumea îi putea prinde de mânecă. Biserica aia e mică, nu-i loc nici să m-arunc pe jos, de înghesuială ce e.
La slujba respectivă, din spate s-a născut vuietul cum că e o lucrare necurată tehnica asta, cum cântă popa din două locuri deodată, şi pe 6 voci, aşa că enoriaşele acreditate cu grijitul prin incintă au oprit totul - din priza generală, nu din butonul mixerului, care aşa s-a şi ars cred.
- Aham. (snoooze)
- Şi duminică e sfânta Vineri, deci au mare nevoie să le repari sound-systemul.
- Ete na, şi dacă azi e marţi, e Belgia. Dar azi e vineri, Spinule, e meci România-Turcia, zic doi-unu pac lejer le dăm la ei acasă, meci istoric, Spinule, invadează şi românii pe turci, nu numai româncele.
- Nu fii necuviincios că te bate cuvioasa, hai sus. Cafeaua e gata, şi vezi că sor'ta pleacă după weekendu' ăsta minunat înapoi. Ai trei lamulţiani-uri foarte importante de dat, să nu uiţi că te veninez definitiv.
- Merci fructuos Spinule, nu vrei să fii secretara mea?
- Hai numa' hai... Ne vedem la Imago marţi.
- Eheeheee, am impresia că începem să ne înţelegem din nou...(snooooooze) Da' ce ai plecat aşa?

M-am ridicat brusc, mi-am dat seama singur fiind, că fetele cu care m-am trezit mai des, de-a lungul vieţii mele, au avut bunul simţ să fie armonioase la trezire. Deşi eu am fost uneori foarte nearmonios. Dar, mai nou, pentru mine e foarte important să am măcar cinaşa impresie că încep o zi minunată.
Nu ţine prea mult oricum, după ce fumez a doua ţigară obligatorie la cafea şi mă ferchezuiesc, îmi revin la luciditatea greţos-sartriană. Mai ales că uit visele, poate singurul remediu împotriva caninilor realităţii. Nu mai am răbdare să le notez, ca pe vremuri.