 |
| exactissim |
Luna plină de ieri dimineaţă s-a încăpăţânat să nu mă lase să dorm, dorind să fie admirată exact în punctul ei de glorie, cerându-mi maximul de precizie în calcule nocturne şi lipsă de greşeală diurnă. Toată ziua am studiat motanii, iar noaptea am revăzut calculele. Mă consideram pregătit să admir scoborârea Lunii pe vârful dimineţii.
Pe la 3 noaptea însă, îmi intră un gând în gând. Spinul s-a întors! Simţeam că e undeva prin grădina mea, aşa că am ieşit precipitat, fără lanternă. Era lumină ca ziua. Tocmai când să calc şi eu ca omul din greşeală pe un arici, atunci m-a străfulgerat revelaţia: Luna luminează mai intens noaptea decât Soarele ziua!
Fiind o revelaţie nocturnă şi solitară, am lăsat ariciul în treburile lui, şi eu mi-am văzut de ale mele. Dar somnul, nicăieri. După un studiu de caz al luptei lumină-întuneric, şi al simetriei perfect echilibrate dintre lumina solară şi cea selenară, am observat că Spinul dispăruse, nu înainte de a-mi implanta în cap o vâjâială incredibilă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu