Aici sunt eu cu piciorul pe hârleţ, urmând riguros instrucţiunile. Am desprins cu grijă iarba din dreptunghiul unde va fi Tastaruta Laktopului. Am adus pietrele acelea pentru taste, şi tocmai urmează să facem groapa pentru stâlpii ecranului.
Spinul este deja aşezat la tastarută, undeva în dreapta pietrelor, şi stă la taifas cu un alt spin, mult mai bătrân, venit să se mire - mai acana, sus în stânga. Simt că totul va fi minunat.
Pentru a duce la bun sfârşit lucrarea, desigur că am avut nevoie de ajutor, Tănăsika dovedindu-se indispensabilă în acele momente.
Spinul imediat m-a luat la întrebări, că cine e fata, de unde şi ce gânduri are, ce face cu piatra în mână, trala lala, mă rog, întrebări ca la ţară, dar s-a convins singur că va merge treaba mult mai rapid decât dacă stă numai după moşmondeala mea ideatică. Aşadar fiind noi o ekipă minunată, am reuşit să îl pestemulţumim pe Spin, după câteva ore de lucru. Am avut şi mare noroc, cu o seară înainte am aflat ce anume e aia landart, şi mare parte din avântul nostru se datorează expunerii profului de la faculta de arte din Cluj. Eram pe flashul artei de teren, şi Spinul a început să se laude la vecini că în sfîrşit ideea lui se concretizează. "V-am zis eu că îmi deschid net acia", le tot turna la spinii din jur. Se va lăsa în curând de înţepat pentru că de acum trebuie să aibă grijă de netcafe-ul ăsta de-l construieşte băietu&fata de la oraş.
Prin bunăvoinţa mărăcineanului nostru prieten, am amenajat şi un loc de stat pentru omul care doreşte să acceseze pădurea alături de Spin. Dacă vii la Netul Trandafirilor, te aşezi comod între cei doi butuci, lângă maestrul de ceremonie, care va fi mereu acolo, şi înveţi să foloseşti tastaruta. Numeric vorbind, nu pare dificil, dar odată intrat pe Facewood, totul devine posibil. Eu am avut bucuria şi onoarea să intru pe site, şi chiar merită. Am stat câteva ore, până s-a făcut noapte. Deocamdată programul nu e non-stop.
După ce ne-am mai tras sufletul puţin, am observat că ceilalţi spini ne-au zgâriat, plini de invidie, pe gambe.
Dar taifasul le mergea strună, totul
Spinul a început să îşi
depene amintiri, deci totuşi are ceva ani. Uitându-se la mâinile destoinice ale fetei, mi-a cerut să le fac neapărat o poză, să aibă o amintire.
Zis şi făcut, Tănăsika dezlănţuindu-şi nautiluşii.
Spinul a ţinut să îmi sublinieze că nu orice om poate veni la Netul Trandafirilor. Astfel noi am avut parte de această onoare pentru că se vede pe noi că suntem oameni cu care pădurea se poate înţelege. Eu eram cam impacient în interior, pentru că spre seară se prefigura un party fain şi se cuvenea sărbătorită oficial deschiderea primului netcafe dotat cu laptop 100% natural, şi cu acces gratuit la pădurelnicie, ce mai, massive facewood, dar presimţeam că ceva nu va fi chiar cum îmi planificasem. Am început să mă cunosc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu