Volpina

Azi-noapte m-a bătut musafirul meu ghimpat la cap să-i pun un film, cică n-avea somn.
- Tinere, tu nu te uiţi la filme deloc?
- Nu, Spinule, m-am lăsat de filme pentru un timp.
- Şi n-ai chiar nimic interesant pe leptăupu' ăsta?
- Ba da. Vezi în downloads.

Şi aşa s-a pus Spinul să se uite la film. A ales Capriccio, de Tinto Brass, 1987. După 10 minute am adormit, visându-mă undeva în Italia, alergând într-un şantier după o oarecare Volpina. Spre finalul filmului când m-am trezit, Spinul era cu ochii în lacrimi şi extazul pe gămălie:
- Ce film frumos!
- Mda.
Nu m-a surprins deloc, ştiam că el e un romantic incorijibil (iată şi cea mai nefericită alăturare de cuvinte).
Apoi s-a uitat ca boul la poarta nouă la Star Trek, şi aşa m-am putut culca la loc liniştit.