Fundamentele Optezismului

MANIFESTUL OPTEZIST

Astăzi 7 decembrie 2013, orele amiezii, Spinul şi gazda sa, în principiu amabilă, Matli, numiţi în continuare noi, punem aici bazele teoretic-practice ale optezismului.

Ca şi curent cvadrifazic bipolar care-l va trage, atrage şi sustrage mai devreme sau mai târziu pe oricine stă ca mâţa pe fereastra deschisă în timp ce babele se piaptănă, 

Ca şi curent şi aspiraţie spre cunoaşterea legilor elementare de protejare a spatelui corporal-astral, noi emitem următorul manifest:

1. Forţa Fiinţei, este egală cu Pasiunea sa minus Mintea sa: 

  Ff = P - M

2. Slăbiciunea este un produs de Forţe ce devin indefinit tot mai subtile: 

 Sl = F(0)xF(1)xF(2)....xF()

3. Greşeala este unica formă posibilă de afirmare a Vieţii întru veşnica sa pozitivitate: 

G + V = 

4. Forma negativă a veşniciei nu există:

-  = 

5. Oamenii sunt înclinaţi, în esenţa lor Animalică, spre afirmarea Existenţei: 

Om(A) + E = 

6. Esenţa Universală nu dă 2 Bani pe Omul ignorant.

E(U) - [Om(I) + 2B] = E(U) 

7.  Ignoranţa este Greşeala repetată la infinit

Ig = G(O) + G(1) + G(2)........+ G()

8. Principiul Plăcerii presupune disiparea Conştiinţei propriei Ignoranţe

PPl = Ig + C, unde C tinde spre 

Aceste  (opt) teze elaborate de noi în chip spontan, au fost organizate astfel:

4 provin de pe Tărâmul Preaumblat al Optimismului Nejustificat, iar 4 le-am tocmit de la copiii de pe Vechea Planetă a Pesimismului (Saturn, pe înţelesul non-opteziştilor). 

Având în vedere că pe Pământ se practică o pesimisticizare optimă a umanităţii, fundamentele distractive ale matematicii sunt calea unică spre următoarea noastră situare, deocamdată non-evolutivă.

Orice fiinţă vie este nevoită de legea sa universală să evolueze, de la viaţa văzută ca un şir de greşeli, de la ignoranţa ca mod de viaţă, la asumarea şi recuperarea datoriilor karmice. 

Dacă cineva reuşeşte (câţiva punkişti ai minţii au reuşit) să scape de acest imperativ, asumându-şi conştient limitările inerente acestei vieţi (evoluaţi voi, eu rămân aşa cum nu sunt acum), abia atunci devine posibilă evadarea din lanţurile samsarice, ale non-Sinelui de acum, depăşirea însuşi ciclului viaţă-morţii-mă-tii.

Ideile noastre opteziste devin astfel mult mai neclare decât cele optimiste, dar mult mai eficiente decât cele pesimiste. 

Optezismul trebuie să se dezică de: 
- sofism
- patafizică (nedemnă de uitare). 

Şi noi nu trebuie să cădem în capcanele nimănui, decât dacă vrem asta, că suntem oameni. Noi ne mai şi plictisim acum, pe deasupra.