Eram sigur milion în mie, mie-n sută şi sută-n zece că Spinul pune ceva la cale, tocmai pentru că prea de demult dedemanul meu mental nu-mi mai dăduse vreun semn.
Şi iată că alaltăieri, m-am trezit cu el înfipt direct în caninul meu. Şi-a făcut loc înăuntru cu greu, printre oseminte şi duhoare de nerv putrezit. Dar mi-a intrat până în prăsele, în capătul canalului, unde nervul-bodyguard l-a luat la întrebări. Dar Spinul a trecut de el uşor, pentru că avea o întâlnire extrem de importantă, cu nervul Optic...
Aşadar nu am văzut când s-a şi aşezat la un ceai alb cu respectivul mahăr.
Nervul Optic nu trebuie deranjat când discută afaceri personale. Nu am putut trece dincolo de vălul de durere sub care s-au pus la taclale.
După o eternitate, Spinul s-a iţit puţin, radiind de duhoare şi bucurie. M-a luat în primire:
- Băi! Băăăăăăi mulă!
- Spinule, nu pot vorbi cu tine în gură, ieşi afară de tot.
- Vezi că e groasă treaba, nu te mai juca cu nervii tăi.
- Văd, văd. Păi o să am grijă.
- Eh. Ai avut mare noroc că l-am convins pe Optic ăsta să nu dea mai sus în ierarhie toată tărăşenia. Oricum, s-au inervat destul de tare câţiva de sub el, pe care a trebuit să-i reteze preventiv. Ai tras la măsea?
- Nu. Nu am exagerat adică, aşa ocazional.
- Mi-a şoptit o cucuvea africană că de fapt ţi-ai făcut damblaua destul de intens, tribalizându-te inutil.
- Pentru mine lupta cu ceea ce e necontrolabil e foarte importantă şi utilă.
- Mda, mi-a mai zis şi că te-ai trubadurizat un weekend întreg în Sol major, ceea ce cred că nu e inutil.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu