au un fel de melodie intrinsecă limbii (de prin locul ăsta):
"bin' c-am văst c-o căst şi l-am găst!"
pe net nu ştiu ce poză ar putea exprima asta.
degeaba, mai bine dau random.
vroiam să zic că.
weekendul ăsta e cu final ascendent,
exponenţial în felul lui.
hălăduială timişorenească post-plai.
acolo unde zimbrii n-au roaming.
Spinul mi-a lăsat intenţionat pe mail
o urmă de urmat
aşteaptă să m-apuc să dau eu de el
să mă pun iar pe drum ca să-mi explice
ceva important desigur.
sigur ros
pe dinăuntru
filingos
de-a valma
arde-mi palma.
Alaltăieri am aflat de la o prietenă că
pe lângă dimineaţa din ceaşcă
fără să fi ştiut
împărţeam demult acelaşi fel de linguriţă
de aur.
Şi ieri am aflat că mâine trebuie făcut de azi; de bucurie am dansat iar.
Oare mâine se face din mâini, ca pâinea din pâini?
Sau ca săptămâna din 6 duminici?
Uneori cu o singură ureche pot auzi triplu,
cu două cât alţii cu nouă. E obositor, credeţi-mă.
Amestecăturile sonore nu solicită mai multă atenţie. Dimpotrivă, o dizolvă.
Când mergem să mâncăm în oraş, sau la terasă,
se aud mai multe piese deodată.
Câte trei-patru ni se înghesuie prin urechi.
Parcă să nu pierdem timpul ascultându-le pe rând.
Oricum înlăuntrul nostru nu mai încape mare lucru,
e pustiu de fapt.
Pe necunoscute cărări ajuns aici, opresc.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu