Det ble fortalt, ennå usett...

Spinul a luat-o şi el razna de la căldură. M-a înţepat pe frunte, ca un tăune mai lejerean, deci nu grav, nah, doar e vremea lor, când e ok să fie ei., mă rog, să mă adun nişelus acum lş lş ce ciudat e să te înţepe hm oare vorbesc, sau mă gândesc că vorbesc, hm, etc...  

A apărut ieri pe la mine, înfipt nevoie mare, direct înţepând străpungându-mi de frunte una dintre cărţile mele de căpătâi şi bolborosind de zor ceva limbă tare bolboroasă cu directă scurgere în hipofizarica mea glănduţă plăpândiş orăşeneasă.  

"...Det var i den Tid, jeg gik omkring og sulted i Kristiania, denne forunderlige By, som ingen forlader, før han har fået Mærker af den..."

- Adică? În mod evident, nu înţelegeam nimic. Spinul vorbea ceva limbă nordică, dar nu pronunţa prea bine.

- Hai să îţi gugladuc: "acesta a fost, în acest timp...şi m-am dus în jurul valorii de murit de foame, în Christiania, acest oraş ciudat. Pe ea nu o lasă până când el nu a primit semne de semne." 

- Spinule, şi eu pot să aberez, dacă asta vrei. Lasă-mi lecturile în pace.

- Şi ce vrei mă rog să afli de la individul ăsta dubaş? Uite la poza asta, cică e el în Chicago, dar mie-mi pare un moţ în bătaia vântului.

- E adevărat că a fost un om cel puţin ciudat, nu mă interesează prea mult în afara romanului ăsta.

- Aaa, înţeleg. Dumneata vrei să vezi cum se moare de foame la modul artistic, ha? 

Nu puteam să mărturisesc - tocmai Spinului - că la mijloc era o poveste de dragoste. Ar fi luat totul în derâdere. Nu trebuia să afle de ce reciteam cartea, după 17 ani.

O cam păţisem, ca şi marele sultologician al Norvegiei. 

Întâlnivisasem o fetişcană, de aia jordiţească-mlădie, pe stradă . 

Nu o visvedeam prea bine din cauza spasmelor din stomacul meu vidat de câteva zile. 

Culmea nenorocului, m-a ispitinvitat la o sticlă de florio şi o dimineaţă împreună. 

În turbotăvăluguri

dublucontinue

de spin opus legănate   

printre bătrâni cu copii

şi tisele din parc

fix privindu-ne. 

Unisexele noastre

neştiut dezvelite 

îndreptate timid

înspre soare...

Evident că asemenea vise m-au pus în cap prea rapid şi prea de tot. Şi era atât de, atât de, atât de...

Sufeream, ca un câine după-amiaza. 

Mă îndrăgostisem în vis.

De aia dorm atât de mult?

- Băiete, trezeşte-te. Visezi cu ochii deschişi, şi nu-mi miroase a bine.

Ia vezi care-i faza

care-i nulu'n'plen 

 în Republica Verdtebrentren.  

cu reverberaţii vertebraice

Zmeoiu cântă'n'trântă directă'n 

rime apotrropicpalacalaice

Spinul mă cerceta, invadându-mi spaţiul intim cu sukarime balauraice. 

Am redeschis degrabă, adică repede io să verific, cumva la cacialmaua deficitului grabnic, fişierul cu subtitrarea şi nonsubit traducerea şi adaptarea filmului despre Foamea lui Hamsun, la început:

"Erea p'atunci că în timp ce o ardeam aiurea şi o ardeam şi aiurea şi şi de foame în Kristiania; Christiania, oraş-unicat (cu două nomosvariante deja inclus-interconexe) din care niciunu' nu să dep'rtează făr să tragă departe sforile crescute şi întemeiate pe unitate pe toată perioada sejurului, şi după aia.''

Da' nu Cre' că Asta vroia Să îmi Transmită Spinuşu'Ghiduşu.
Gen funcţia de undă nulă
pe spin semiîntreg anulat la cap.

Am găsit pe jos acum câteva luni 50 de øre.

Asta trebe să şi fie.