De la bun început Spinul mi-a atras atenţia că va dispărea în mod definitiv. Trebuie sa recunosc că nu îmi place ideea ireversibilului. De mai bine de o lună, nici un semn de la Spin. Nicio înţepătură, sau un ghiont nocturn drept în mijlocul inimii, gest de tandreţe cu care m-am obişnuit fără să o ştiu.
Acum e linişte. Şi eu sper să se reîntoarcă. Să continuăm ce am început. Dar...cu ce drept sper eu aşa ceva?
La ce bun?
Sau poate mă lasă Spinul în suspans, cu draga teamă de necunoscut, cum zicea omul necunoscut cu care am băut 2 beri aseară. Am simţit cum toată lumea e pe punctul să se trezească şi toţi ştiu cum e cu paradoxul fiinţării.
O fi un tranzit mai bizar. Spre o altă nouă revoluţie.
Tot urcăm trepte, spre ceva neclar. Spre pădurea din noi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu