O minciună

- Vara asta mi se pare că ai cam pierdut pariul cu marea, băiete.
- Dreptate s-ar putea să ai, Spinule. Prea multe festivaluri pe capul meu oricum...
- Ehe, păi nu știu eu? Tocmai sari din Basm în WaHa, apoi speri să treci cu bine de Airfield. În loc să pui și tu mâna să nu mai bei.
- Cum adică? Ori pun mâna să beau, ori mai bine stau acasă.

Trebuie să recunosc că îmi era dor de morala Spinului. Atât că el s-a oprit din vorbit și mi-a sărit de pe umăr pe tastatură. Nu știu cum a făcut dar mi-a pus pe player ceva filmare tare dubașă.

- Na cine e ăsta de face în halul ăsta, ia zi-mi tu acuma mie! Spinul era pregătit să se înfigă prin beregata mea direct în ultimele fărâme de conștiință ce mi-au rămas după ultimul week-end.
- Păi de unde să știu eu? Mi se pare ceva scenă destul de simpluță din teatru´ lu´ bunuțu´ Arto, sau mai degrabă o zi obișnuită din viața unuia care e paradit de alcool. Spinul se încruntă la mine deodată ca niciodată:
- Dacă asta numești tu teatru, cu o atât de crudă seninătate, atunci meriți să sfârșești ca și Arto ăla, cu bocancul în palmă lângă piciorul patului de azil.
- Vai da´ ce serioasă e treaba pentru tine. Văd că îl cunoști pe personajul din filmuleț. Cine e?
- Hai că deja întreci limita bunului simț. Cum îți permiți să te prefaci că nu mai știi ce faci?
- Uite. Eu sunt foarte bucuros că mi-am luat sandalele pe care le-am visat alaltăieri. Și acuma trebuie să mă duc să încarc van-ul cu tobe. Nu am ce să spun despre toată povestea asta.
- Bine. Atunci schimbăm foaia. De fapt, băiete, nu eu sunt cel care îți poate schimba ție ceva, ci tocmai felul cum consideri să îți trăiești viața te va face să vezi că ești pe drumul greșit.
- Până atunci, hai să ne bucurăm de tot cee ce suntem noi acum.

Nu mai aveam energie. În 5 minute parcă m-a stors de tot cheful de viață. Spinul mi-a strecurat bănuiala în suflet: dacă nu e o minciună și el are dreptate?