Ţi se poate întâmpla să auzi ceva atât de sublim încât închizi ochii şi totul în jurul tău prinde viaţă. Adică viaţa te prinde pe tine în ea. Apoi îţi dă drumul tocmai când ţi-e lumea mai dragă. Şi atunci, începi din nou căutarea. Starea aceasta o vânăm cu toţii ca pe o gazelă pierdută în deşert, în fluxul nostru cotidian. Nu e necesar ca să ne detaşăm de viaţa de zi cu zi pentru a simţi graţia universală, ci e deajuns să ascultăm cu atenţie tot ce se petrece.
Clipele de fericire trec, dar să nu uităm că inevitabil vor veni altele.
Spre exemplu, pentru mine următoarea stare de graţie a fost când mi-am dat seama că muzica şi tâmplăria se întâlnesc inefabil în zorii unei dimineţi de iulie.
Iar Spinul probabil e ocupat cu Airfield-ul, care începe astăzi. Aşadar îmi pot face de cap. Am în gând să mă transform weekend-ul acesta într-un elf turcoaz şi să bulversez cotidianul din viaţa tuturor.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu