M-am tresărit pe mine şi-am mai tras o mică sperietură ca exerciţiu de mimică, apoi mi-am coborât privirea plină de tandreţe pe Spin. Se uita la mine senin de ceva vreme, desigur. Şi-a dres glasul şi a început iar.
- De ce nu te aranjezi şi tu puţin, arăţi tare neîngrijit.
- Bine că te pieptănaşi tu înainte să apari acia să-mi strici reveria.
- La ce te holbai cu gândurile?
- Făceam o traducere ca să transpun în română un cântec, ca să înţelegi şi tu, Spinule bătrânule.
- Da' ce crezi că nu ştiu engleză?
- Păi de unde ştii că din engleză traduceam eu acuma?
- Te-am văzut la amiază când te-ai uitat de 17 ori la acelaşi clip pe youtube.
Chiar că aveam chef să îl văd şi a 18-a oară.
Am stat amândoi şi ne-am uitat la nebunia de videoclip, primul extras de pe extraordinarul album Heligoland semnat Massive Attack. Apoi mi-am dat seama de un lucru.
- Oh minunat, deci mă spionezi nonstop mai nou, Spinule? E bine de ştiut.
- Hai dă-mi odată traducerea cântecelului voios Crăparea Atomului de la Atac Masiv.
- Nu cumva simt o urmă de nerăbdare în glasul tău? Eşti curios ce îmi poate capul încreţit la minte?
- Nu te întrece fecioraş, hai numa' hai.
- Bine, uite acia:
CRĂPAREA ATOMULUI
(o cât se poate de plină de sens prelucrătură minuţiuoasă a limbei româneşti contimporanee, făcută în leat 7523 de la Facerea Lumii, de către Matli străduitor tălmaci şi mare lăutar post-apocaliptic, o aducere direct din graiul englezesc a unui cântec cu dichis, spre buna alinare a tuturor şi luarea-aminte a câtorva, sau altfeliu grăit, despre bombasticitatea universală a bomboanei atomiştilor protogalactici)
Un Copil născut din
Urzici şi Ferigi.
Un amurg sugrumat.
O candelă arde.
Masca asta ce-ascunde
minciuni amare.
Repetăm gluma
şi omorâm rostul.
Ia dă-mi o haină,
că nu mă tem
să ies afară.
Îţi spun că
ştiu exact
de ce ai nevoie.
Te-aş plimba
prin oraşul acesta
frumos de nebun.
Şi-atunci poate
o să mă crezi,
când ochii te vor înşela.
E uşor,
n-o lăsa aşa,
nu ştii ce pierzi.
Se răceşte
pe-afară
şi la tine-n chirie.
Toţi
se împăunează
şi fug după bani. La nesfârşit,
tot nu vom pricepe.
N-avem speranţă,
fără blăneală.
Şomerii se-ntorc
la bancherii pe care
cică i-au lăsat baltă.
Cel puternic
cedează
Plăcerea dispare.
La sfârşit
de săptămână
O iei sau te cari.
Căci tot ce primeşti
pentru ce-ai câştigat
e un concediu eternizat.
E uşor,
n-o lăsa aşa,
nu ştii ce pierzi.
O luminiţă
incandescentă
bate la uşă.
La fel de firesc
ca menopauza
pentru o adolescentă.
Câteva click-uri
şi muzica-i gata.
Te-nţeapă un ac,
bănuţul pică topit.
Vara s-a dus
înainte să afli.
Tobe-nfundate,
flux neobosit.
Te uiţi la stele
şi-ţi iei un film
de ameţeşti.
Soarele
încă mai arde
şi praful se va alege.
Dragi cicatrici
vă voi ţine
pe-aproape.
Sângele nostru
e aur,
fiţi fără frică.
Ne-am omorât
timpul,
şi te iubesc, dragă.
Un vin-sărut
şi apoi
vom dispărea.
Ca ultima dintre
ultimele particule,
divizibile invizibile.
Ca ultima dintre
ultimele particule
divizibile invizibile.
Spinul, definininindu-se drept un termen-cheie nu numai al existenţei mele ci şi al fizicii cuantice, s-a oprit paralizat. După câteva secunde, în care aş bănui că i-a cam stat Universul în loc, s-a pus pe criticat.
- Acolo la "te-aş plimba / prin oraşul acesta / frumos de nebun" cu siguranţă recunoşti că nu prea ai fost inspirat şi că te-ai întins prea tare, ca fănuşul pe neag.
- Ei bine, nu stau acum să discut estetică şi semantică postmodernă cu tine, Spin omniscient.
- Dar mi-a plăcut îndrăzneala cu "vin-sărut"-ul.
- Nu înţeleg de ce zici că a fost îndrăzneală. Mai bine ne mai uităm încă o dată la videoclip, până nu se crapă de ziuă.
- Nu, eu zic că mai bine îţi completez eu imaginarul cu un nou labirint.
- A, dar nu e nicidecum nevoie, moncher Spinal!
- Ba da, ia scrie acolo, pe youtube, embăr ăzailum sailăns nuşce.
- M-ai spionat când am remixat şi asta, acum câteva luni?
- Da, hai să ne uităm şi îţi fac legăturile după.
- Mie îmi place numai Volcano Suite de la trupa fetelor astea trei, am ţinut să-i reamintesc eu timid Spinului.
- Tu mai bine taci acum. În primul rând, să văd dacă ştii ce înseamnă Amber. Că Asylum ştiu că ştii, nebunule, hehe.
- Hm. Păi ambra e ceva piatră de aia faină, de pus la gât.
- Da, aia e ambra galbenă, chihlimbarul. O răşină la origine, piatra asta se găsea din abundenţă în Konigsbergu' lu' Kantuţu' şi în general în regiunea Mării Baltice. A şi fost numită Aurul Nordului. În vechime a existat drumul ambrei, asemănător drumului mătăsii. Grecul Pytheas a bătut cale lungă ca să caute ambră, tocmai până în Marea Nordului. Sunt sigur că ai în memorie ceva gângănii prinse în chihlimbar. Ei bine, cele mai vechi animale găsite deocamdată pe Terra datează din Triasic, de acum 230 milioane de ani.
M-am uitat la poză şi mi-am ascuns un căscat, reţinându-mi-l cu greu înăuntrul gurii cu buzele strânse la maxim. Dar deja Spinul se activase, era prea târziu ca să nu fiu atent.
- Deci să reţinem că ambra ca şi cuvânt are două înţelesuri. Odată că e produsă de intestinul caşalotului, fapt pentru care anticii credeau că e produsă de razele soarelui îndelung aşternute pe spuma valurilor mării. Era considerată substanţă vindecătoare şi afrodisiac, evident. Alt sens al ambrei este cel legat de răşina copacilor. Asta e răspândită global, dar unele regiuni sunt mai abundente. Una dintre aceste regiuni este şi insula Heligoland. Acest loc are o istorie cu totul aparte, ţi-o spun dincolo de implicarea mea emoţională. Werner Heisenberg, cel care a fundamentat fizica cuantică, acolo pe insulă a formulat principiul incertitudinii, deci îţi dai seama că eu, ca SPIN, nu am de ales decât să îl admir. În cel de-al doilea război mondial, tot acolo s-au detonat cele mai multe bombe non-nucleare din istorie, iar Foseti, zeitatea locului, care ar putea fi o adaptare a grecescului Poseidon, nu cred că a fost foarte încântată. O mai îmbunează nepoţii localnicilor, cei puţini reîntorşi după război, prin faptul că nu dau voie la maşini deloc pe insulă, dar nu trebuiesc uitate nesăbuinţele umanităţii.
- Spinule, m-ai pierdut în labirint, gata!
- Cert este că numele ambrei a fost electrum (lat.) - elektron (gr.), nu numai din cauză că producea tensiune electrostatică, ci, la nivel mitologic, este vorba de razele Soarelui, înţelese ca şi emanaţie a lui Helios Elektor (ἠλέκτωρ). Phaeton, fiul Soarelui, i-a cerut într-o zi tatălui său să-i dea voie să conducă şi el trăsura cosmică pentru o zi. Când a pierdut copilul controlul leilor (sau, după greci, al cailor) şi întreaga orânduială de pe Pământ era pe cale să dispară în haos, a fost pedepsit destul de aspru, adică trăznit de moarte de-a dreptul de către tac-su.
Surorile lui Phaeton atunci de supărare s-au transformat instant în plopi, iar lacrimile lor sunt tocmai elektronii, adică ambra noastră, chihlimbarul. Deloc întâmplător, a VII-a carte de tarot semnifică deplinătatea manifestă a sinelui, Soarele-Leu, adevăratul echilibru al energiilor emoţionale, un echilibru câştigat prin maturizare. Chihlimbarul, ca agent vindecător, ajută la conservarea şi înflorirea energiei vitale. Faptul că deschide şi balansează energia din plexul solar semnifică tocmai acest echilibru.
- Aş sforăi puţin acum Spinule, hai că mai continuăm şi mâine, te rog, uite e 5 fără un sfert dimineaţa şi e sărbătoare mare azi prin casă că iar e ziua lu' mama şi mă tem să nu mă fac pilaf.
- Băi ce ciudă mi-e uneori că nu am cu cine povesti. Hai că te las, vezi ce faci de ziua arhanghelilor şi mai ales, dacă nu ne vedem până atunci, ai grijă cu electoratul.
- Eu am votat cu Soarele, şi în turul doi votez cu Luna. Altă idee nu am deocamdată, hai pa că m-ai rupt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu