Spinul a încercat să se strecoare în mâneca mea stângă, dar din neatenţie a căzut în zaţul cafelei mele matinale şi fiind pe punctul să se înece l-am privit câteva clipe distrat, apoi l-am salvat. Şi-a scuturat costumul de culoarea cafelei şi a continuat sobru.
- Fecioraş, de ce te bagi la cifre sacre dacă ştii că eşti un mare împieliţat? Nu e deajuns să te concentrezi asupra binelui şi a ritmurilor planetare mai complexe, trebuie să munceşti în acelaşi timp la apucăturile tale nesănătoase. Ţi-am zis zilele trecute că ar fi bine să termini melodia aia în ritmul de 7, dar văd că tot neterminată ai lăsat-o. Nu o mai asculta dacă nu e gata.
- Dar cum să o termin fără să o ascult? Şi ce ar fi nesănătos în faptul că, până e gata, totuşi ascult piesa asta? De fapt, eu chiar cred că e gata.
- E treaba ta, dar nu aşa se face o mantra. Ascultă liniştea mai bine.
- Eşti cam prea încuiat la unele faze, Spinule.
- Nici prea descuiat nu e bine, fii sincer.
miercuri, 26 noiembrie 2014
duminică, 23 noiembrie 2014
Pădurea te-nvaţă
Când mă trezesc şi ies pe afară, după vreo 5 minute se trezesc şi puricii de pe mine.
Înainte de orice, chiar şi înainte să-mi fumez ţigara la cafea, trebuie să mă scarpin peste tot. În timpul şedinţei de scărpinat îmi interpretez semnele trimise prin vis, apoi mă uit cu bună-mea la soare şi aşteptăm să vedem dacă primim ceva bun-bun de mâncare. De parcă am fi câini.
Azi am visat o fată care învăţa să cânte la saxofon.
În grădină e mult soare pentru că a venit iarna.
Totul e mai curat în aer şi se vede viitorul mult mai clar.
Din când în când mă păleşte briza vântului , de parcă mi-ar fi venit vremea de ducă peste dealuri, mult mai departe decât până acum.
Am învăţat de la pădure însă că mi-ar prinde bine acum să nu mă mai las dus de mine însumi, de primul impuls.
Voi sta locului în mine însumi, voi face şi mai mulţi purici, să văd mai clar ce mare scofală ni se va întâmpla.
Mie şi puricilor mei.
miercuri, 19 noiembrie 2014
Spinach E
Fiind agnostic teist, cu verbalizarea rugăciunilor dinaintea mesei bogate am stat mereu destul de prost, dar ştiu cum să am intenţia hrănirii bine stabilită. Tocmai îmi mâncam din ochi spanacul sublim, când apare Spinul şi îmi rupe din felia de pâine. Gest garantat prin care orice curios poate afla cum e cu taurii înfuriaţi.
- Ce faci bă Spinfrecţie, ce faci?
- Văd că faci progrese.
- 'Tu-i progresu' mâne-sii, lasă-mă să mănânc că de duminică nu am mâncat decât nuci.
- Foarte bine. Atunci mă uit la un clip până termini.
Am mâncat cât am putut de lent dar bucuria mi-a fost deturnată de ceva electromaşinaţii: Spinul stătea şi asculta senin la căştile mele. Când a terminat şi el, ne-am pus la un viceroy.
- E ceva ciudat în aer, băiete.
- Nemaipomenită noutate Spinule (pufpuf). Ia zi care crezi că o fi cauza, că ştiu că vrei (puf) să îmi spui.
- Omenirea manifestă cele două aspecte ale Universului în toate formele, care apoi sunt înţelese de către oameni sub formă binară, de bine şi rău, întuneric şi lumină, etc. Eu cred că binele se află într-un mare pericol.
- Ai din nou o criză de (puf) ortodoxie?
- Ar fi o problemă?
- Ah, nicidecum. Eu pufăi doar deocamdată.
- Măi dar ce incisiv te-ai făcut în ultima vreme!
- Am stat la poveşti cu mine însumi şi cu David, poate de asta.
- Şi ai trecut azi noapte cu brio fără să te îmbeţi pilaf de ziua Scorpionului, las' că ştiu eu. Am zis că faci progrese, dar nu mă refeream la ceea ce crezi tu. Şezi blând, zaci în aceeaşi mocirlă, doar că ţi-ai dat puţin noroiul din ochi şi acum vezi cam pe unde te afli.
- În jurul meu văd numai aripi, toată lumea e în exaltare pe străzi, dansează în lifturi, e spanac din tura de toamnă la aprozare, ce mai vrei? De ce ai nevoie să gândeşti mereu la rău?
- Nu e o nevoie, ci o perspectivă critică, nu a mea personală. Eu nu pot ţine decât cu binele.
- Minunat. Altceva?
- Am auzit melodia la care lucrezi şi am văzut că nu ai terminat-o, ceea ce mă pune pe gânduri. Ori o laşi în stadiul de schemă, ca pe restul, ori o scoţi până la capăt cum trebuie. Ce ai de gând?
- Aia cu 2 & 2, 2 & 2, e nevoie de noi doi....? Am bifat-o weekend-ul ăsta, o să o poţi auzi în curând cu Cercul Întreg.
- Ce o mai fi şi cercul ăsta întreg?
- O poveste lungă. Şi vie.
- Cred că te bagi în tot felul de poveşti şi nu mai înţelege nimeni povestea de ansamblu, povestea ta.
- Totul este pe bucăţi în ziua de azi, Spinule, nu văd de ce nu ar fi şi viaţa mea făcută din piese de puzzle.
- Şi femeile tot făcute din bucăţi le vezi?
- Hai să nu intrăm în detalii de astea, am treburi.
sâmbătă, 8 noiembrie 2014
Elektor
- Văd că stai şi te uiţi în tavan de peste 2 ore, băiete...
M-am tresărit pe mine şi-am mai tras o mică sperietură ca exerciţiu de mimică, apoi mi-am coborât privirea plină de tandreţe pe Spin. Se uita la mine senin de ceva vreme, desigur. Şi-a dres glasul şi a început iar.
- De ce nu te aranjezi şi tu puţin, arăţi tare neîngrijit.
- Bine că te pieptănaşi tu înainte să apari acia să-mi strici reveria.
- La ce te holbai cu gândurile?
- Făceam o traducere ca să transpun în română un cântec, ca să înţelegi şi tu, Spinule bătrânule.
- Da' ce crezi că nu ştiu engleză?
- Păi de unde ştii că din engleză traduceam eu acuma?
- Te-am văzut la amiază când te-ai uitat de 17 ori la acelaşi clip pe youtube.
Chiar că aveam chef să îl văd şi a 18-a oară.
Am stat amândoi şi ne-am uitat la nebunia de videoclip, primul extras de pe extraordinarul album Heligoland semnat Massive Attack. Apoi mi-am dat seama de un lucru.
- Oh minunat, deci mă spionezi nonstop mai nou, Spinule? E bine de ştiut.
- Hai dă-mi odată traducerea cântecelului voios Crăparea Atomului de la Atac Masiv.
- Nu cumva simt o urmă de nerăbdare în glasul tău? Eşti curios ce îmi poate capul încreţit la minte?
- Nu te întrece fecioraş, hai numa' hai.
- Bine, uite acia:
Spinul, definininindu-se drept un termen-cheie nu numai al existenţei mele ci şi al fizicii cuantice, s-a oprit paralizat. După câteva secunde, în care aş bănui că i-a cam stat Universul în loc, s-a pus pe criticat.
- Acolo la "te-aş plimba / prin oraşul acesta / frumos de nebun" cu siguranţă recunoşti că nu prea ai fost inspirat şi că te-ai întins prea tare, ca fănuşul pe neag.
- Ei bine, nu stau acum să discut estetică şi semantică postmodernă cu tine, Spin omniscient.
- Dar mi-a plăcut îndrăzneala cu "vin-sărut"-ul.
- Nu înţeleg de ce zici că a fost îndrăzneală. Mai bine ne mai uităm încă o dată la videoclip, până nu se crapă de ziuă.
- Nu, eu zic că mai bine îţi completez eu imaginarul cu un nou labirint.
- A, dar nu e nicidecum nevoie, moncher Spinal!
- Ba da, ia scrie acolo, pe youtube, embăr ăzailum sailăns nuşce.
- M-ai spionat când am remixat şi asta, acum câteva luni?
- Da, hai să ne uităm şi îţi fac legăturile după.
- Mie îmi place numai Volcano Suite de la trupa fetelor astea trei, am ţinut să-i reamintesc eu timid Spinului.
- Tu mai bine taci acum. În primul rând, să văd dacă ştii ce înseamnă Amber. Că Asylum ştiu că ştii, nebunule, hehe.
- Hm. Păi ambra e ceva piatră de aia faină, de pus la gât.
- Da, aia e ambra galbenă, chihlimbarul. O răşină la origine, piatra asta se găsea din abundenţă în Konigsbergu' lu' Kantuţu' şi în general în regiunea Mării Baltice. A şi fost numită Aurul Nordului. În vechime a existat drumul ambrei, asemănător drumului mătăsii. Grecul Pytheas a bătut cale lungă ca să caute ambră, tocmai până în Marea Nordului. Sunt sigur că ai în memorie ceva gângănii prinse în chihlimbar. Ei bine, cele mai vechi animale găsite deocamdată pe Terra datează din Triasic, de acum 230 milioane de ani.
M-am uitat la poză şi mi-am ascuns un căscat, reţinându-mi-l cu greu înăuntrul gurii cu buzele strânse la maxim. Dar deja Spinul se activase, era prea târziu ca să nu fiu atent.
- Deci să reţinem că ambra ca şi cuvânt are două înţelesuri. Odată că e produsă de intestinul caşalotului, fapt pentru care anticii credeau că e produsă de razele soarelui îndelung aşternute pe spuma valurilor mării. Era considerată substanţă vindecătoare şi afrodisiac, evident. Alt sens al ambrei este cel legat de răşina copacilor. Asta e răspândită global, dar unele regiuni sunt mai abundente. Una dintre aceste regiuni este şi insula Heligoland. Acest loc are o istorie cu totul aparte, ţi-o spun dincolo de implicarea mea emoţională. Werner Heisenberg, cel care a fundamentat fizica cuantică, acolo pe insulă a formulat principiul incertitudinii, deci îţi dai seama că eu, ca SPIN, nu am de ales decât să îl admir. În cel de-al doilea război mondial, tot acolo s-au detonat cele mai multe bombe non-nucleare din istorie, iar Foseti, zeitatea locului, care ar putea fi o adaptare a grecescului Poseidon, nu cred că a fost foarte încântată. O mai îmbunează nepoţii localnicilor, cei puţini reîntorşi după război, prin faptul că nu dau voie la maşini deloc pe insulă, dar nu trebuiesc uitate nesăbuinţele umanităţii.
- Spinule, m-ai pierdut în labirint, gata!
- Cert este că numele ambrei a fost electrum (lat.) - elektron (gr.), nu numai din cauză că producea tensiune electrostatică, ci, la nivel mitologic, este vorba de razele Soarelui, înţelese ca şi emanaţie a lui Helios Elektor (ἠλέκτωρ). Phaeton, fiul Soarelui, i-a cerut într-o zi tatălui său să-i dea voie să conducă şi el trăsura cosmică pentru o zi. Când a pierdut copilul controlul leilor (sau, după greci, al cailor) şi întreaga orânduială de pe Pământ era pe cale să dispară în haos, a fost pedepsit destul de aspru, adică trăznit de moarte de-a dreptul de către tac-su.
Surorile lui Phaeton atunci de supărare s-au transformat instant în plopi, iar lacrimile lor sunt tocmai elektronii, adică ambra noastră, chihlimbarul. Deloc întâmplător, a VII-a carte de tarot semnifică deplinătatea manifestă a sinelui, Soarele-Leu, adevăratul echilibru al energiilor emoţionale, un echilibru câştigat prin maturizare. Chihlimbarul, ca agent vindecător, ajută la conservarea şi înflorirea energiei vitale. Faptul că deschide şi balansează energia din plexul solar semnifică tocmai acest echilibru.
- Aş sforăi puţin acum Spinule, hai că mai continuăm şi mâine, te rog, uite e 5 fără un sfert dimineaţa şi e sărbătoare mare azi prin casă că iar e ziua lu' mama şi mă tem să nu mă fac pilaf.
- Băi ce ciudă mi-e uneori că nu am cu cine povesti. Hai că te las, vezi ce faci de ziua arhanghelilor şi mai ales, dacă nu ne vedem până atunci, ai grijă cu electoratul.
- Eu am votat cu Soarele, şi în turul doi votez cu Luna. Altă idee nu am deocamdată, hai pa că m-ai rupt.
M-am tresărit pe mine şi-am mai tras o mică sperietură ca exerciţiu de mimică, apoi mi-am coborât privirea plină de tandreţe pe Spin. Se uita la mine senin de ceva vreme, desigur. Şi-a dres glasul şi a început iar.
- De ce nu te aranjezi şi tu puţin, arăţi tare neîngrijit.
- Bine că te pieptănaşi tu înainte să apari acia să-mi strici reveria.
- La ce te holbai cu gândurile?
- Făceam o traducere ca să transpun în română un cântec, ca să înţelegi şi tu, Spinule bătrânule.
- Da' ce crezi că nu ştiu engleză?
- Păi de unde ştii că din engleză traduceam eu acuma?
- Te-am văzut la amiază când te-ai uitat de 17 ori la acelaşi clip pe youtube.
Chiar că aveam chef să îl văd şi a 18-a oară.
Am stat amândoi şi ne-am uitat la nebunia de videoclip, primul extras de pe extraordinarul album Heligoland semnat Massive Attack. Apoi mi-am dat seama de un lucru.
- Oh minunat, deci mă spionezi nonstop mai nou, Spinule? E bine de ştiut.
- Hai dă-mi odată traducerea cântecelului voios Crăparea Atomului de la Atac Masiv.
- Nu cumva simt o urmă de nerăbdare în glasul tău? Eşti curios ce îmi poate capul încreţit la minte?
- Nu te întrece fecioraş, hai numa' hai.
- Bine, uite acia:
CRĂPAREA ATOMULUI
(o cât se poate de plină de sens prelucrătură minuţiuoasă a limbei româneşti contimporanee, făcută în leat 7523 de la Facerea Lumii, de către Matli străduitor tălmaci şi mare lăutar post-apocaliptic, o aducere direct din graiul englezesc a unui cântec cu dichis, spre buna alinare a tuturor şi luarea-aminte a câtorva, sau altfeliu grăit, despre bombasticitatea universală a bomboanei atomiştilor protogalactici)
Un Copil născut din
Urzici şi Ferigi.
Un amurg sugrumat.
O candelă arde.
Masca asta ce-ascunde
minciuni amare.
Repetăm gluma
şi omorâm rostul.
Ia dă-mi o haină,
că nu mă tem
să ies afară.
Îţi spun că
ştiu exact
de ce ai nevoie.
Te-aş plimba
prin oraşul acesta
frumos de nebun.
Şi-atunci poate
o să mă crezi,
când ochii te vor înşela.
E uşor,
n-o lăsa aşa,
nu ştii ce pierzi.
Se răceşte
pe-afară
şi la tine-n chirie.
Toţi
se împăunează
şi fug după bani. La nesfârşit,
tot nu vom pricepe.
N-avem speranţă,
fără blăneală.
Şomerii se-ntorc
la bancherii pe care
cică i-au lăsat baltă.
Cel puternic
cedează
Plăcerea dispare.
La sfârşit
de săptămână
O iei sau te cari.
Căci tot ce primeşti
pentru ce-ai câştigat
e un concediu eternizat.
E uşor,
n-o lăsa aşa,
nu ştii ce pierzi.
O luminiţă
incandescentă
bate la uşă.
La fel de firesc
ca menopauza
pentru o adolescentă.
Câteva click-uri
şi muzica-i gata.
Te-nţeapă un ac,
bănuţul pică topit.
Vara s-a dus
înainte să afli.
Tobe-nfundate,
flux neobosit.
Te uiţi la stele
şi-ţi iei un film
de ameţeşti.
Soarele
încă mai arde
şi praful se va alege.
Dragi cicatrici
vă voi ţine
pe-aproape.
Sângele nostru
e aur,
fiţi fără frică.
Ne-am omorât
timpul,
şi te iubesc, dragă.
Un vin-sărut
şi apoi
vom dispărea.
Ca ultima dintre
ultimele particule,
divizibile invizibile.
Ca ultima dintre
ultimele particule
divizibile invizibile.
Spinul, definininindu-se drept un termen-cheie nu numai al existenţei mele ci şi al fizicii cuantice, s-a oprit paralizat. După câteva secunde, în care aş bănui că i-a cam stat Universul în loc, s-a pus pe criticat.
- Acolo la "te-aş plimba / prin oraşul acesta / frumos de nebun" cu siguranţă recunoşti că nu prea ai fost inspirat şi că te-ai întins prea tare, ca fănuşul pe neag.
- Ei bine, nu stau acum să discut estetică şi semantică postmodernă cu tine, Spin omniscient.
- Dar mi-a plăcut îndrăzneala cu "vin-sărut"-ul.
- Nu înţeleg de ce zici că a fost îndrăzneală. Mai bine ne mai uităm încă o dată la videoclip, până nu se crapă de ziuă.
- Nu, eu zic că mai bine îţi completez eu imaginarul cu un nou labirint.
- A, dar nu e nicidecum nevoie, moncher Spinal!
- Ba da, ia scrie acolo, pe youtube, embăr ăzailum sailăns nuşce.
- M-ai spionat când am remixat şi asta, acum câteva luni?
- Da, hai să ne uităm şi îţi fac legăturile după.
- Mie îmi place numai Volcano Suite de la trupa fetelor astea trei, am ţinut să-i reamintesc eu timid Spinului.
- Tu mai bine taci acum. În primul rând, să văd dacă ştii ce înseamnă Amber. Că Asylum ştiu că ştii, nebunule, hehe.
- Hm. Păi ambra e ceva piatră de aia faină, de pus la gât.
- Da, aia e ambra galbenă, chihlimbarul. O răşină la origine, piatra asta se găsea din abundenţă în Konigsbergu' lu' Kantuţu' şi în general în regiunea Mării Baltice. A şi fost numită Aurul Nordului. În vechime a existat drumul ambrei, asemănător drumului mătăsii. Grecul Pytheas a bătut cale lungă ca să caute ambră, tocmai până în Marea Nordului. Sunt sigur că ai în memorie ceva gângănii prinse în chihlimbar. Ei bine, cele mai vechi animale găsite deocamdată pe Terra datează din Triasic, de acum 230 milioane de ani.
M-am uitat la poză şi mi-am ascuns un căscat, reţinându-mi-l cu greu înăuntrul gurii cu buzele strânse la maxim. Dar deja Spinul se activase, era prea târziu ca să nu fiu atent.
- Deci să reţinem că ambra ca şi cuvânt are două înţelesuri. Odată că e produsă de intestinul caşalotului, fapt pentru care anticii credeau că e produsă de razele soarelui îndelung aşternute pe spuma valurilor mării. Era considerată substanţă vindecătoare şi afrodisiac, evident. Alt sens al ambrei este cel legat de răşina copacilor. Asta e răspândită global, dar unele regiuni sunt mai abundente. Una dintre aceste regiuni este şi insula Heligoland. Acest loc are o istorie cu totul aparte, ţi-o spun dincolo de implicarea mea emoţională. Werner Heisenberg, cel care a fundamentat fizica cuantică, acolo pe insulă a formulat principiul incertitudinii, deci îţi dai seama că eu, ca SPIN, nu am de ales decât să îl admir. În cel de-al doilea război mondial, tot acolo s-au detonat cele mai multe bombe non-nucleare din istorie, iar Foseti, zeitatea locului, care ar putea fi o adaptare a grecescului Poseidon, nu cred că a fost foarte încântată. O mai îmbunează nepoţii localnicilor, cei puţini reîntorşi după război, prin faptul că nu dau voie la maşini deloc pe insulă, dar nu trebuiesc uitate nesăbuinţele umanităţii.
- Spinule, m-ai pierdut în labirint, gata!
- Cert este că numele ambrei a fost electrum (lat.) - elektron (gr.), nu numai din cauză că producea tensiune electrostatică, ci, la nivel mitologic, este vorba de razele Soarelui, înţelese ca şi emanaţie a lui Helios Elektor (ἠλέκτωρ). Phaeton, fiul Soarelui, i-a cerut într-o zi tatălui său să-i dea voie să conducă şi el trăsura cosmică pentru o zi. Când a pierdut copilul controlul leilor (sau, după greci, al cailor) şi întreaga orânduială de pe Pământ era pe cale să dispară în haos, a fost pedepsit destul de aspru, adică trăznit de moarte de-a dreptul de către tac-su.
Surorile lui Phaeton atunci de supărare s-au transformat instant în plopi, iar lacrimile lor sunt tocmai elektronii, adică ambra noastră, chihlimbarul. Deloc întâmplător, a VII-a carte de tarot semnifică deplinătatea manifestă a sinelui, Soarele-Leu, adevăratul echilibru al energiilor emoţionale, un echilibru câştigat prin maturizare. Chihlimbarul, ca agent vindecător, ajută la conservarea şi înflorirea energiei vitale. Faptul că deschide şi balansează energia din plexul solar semnifică tocmai acest echilibru.
- Aş sforăi puţin acum Spinule, hai că mai continuăm şi mâine, te rog, uite e 5 fără un sfert dimineaţa şi e sărbătoare mare azi prin casă că iar e ziua lu' mama şi mă tem să nu mă fac pilaf.
- Băi ce ciudă mi-e uneori că nu am cu cine povesti. Hai că te las, vezi ce faci de ziua arhanghelilor şi mai ales, dacă nu ne vedem până atunci, ai grijă cu electoratul.
- Eu am votat cu Soarele, şi în turul doi votez cu Luna. Altă idee nu am deocamdată, hai pa că m-ai rupt.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)