Auguri

"...Herr Mannelig, mi vorrai sposare, per tutti quello che io ti daro?"(Haggard)

A fost prima mea trecere lucidă peste ani, în ultimii 15! Îl pot considera un câştig personal, un progres în dezvoltarea autocontrolului. Câştigul acesta nu a însemnat că nu am avut voie să beau deloc, ci că o măsură e în toate.
Aşadar după terminarea programului meu trubaduristic, am ales Castello Banfi, un vin roşu italian din 2006.
A urmat total neinspirat un Vinul Cavalerului alb, pe care sticlă am şi abandonat-o aproape plină  în mijlocul străzii.
Împreună cu Piticul Cioplitor de Sunete, am vizitat câteva cârciumi, toate închise. Ne-am resemnat voioşi, pentru că după duelul nostru muzical totul părea armonios. Câteva poveşti pe îndelete şi Piticul a luat-o spre casă. Am făcut o haltă matinală pe la hanul încă medieval, unde mă aştepta lutierul Stephen Murphy, să-mi dezvăluie o nouă temă închinată Magdalenei, care mă aştepta şi ea, cu o cafea, în foaierul imaginaţiei mele.

Stephen Murphy, lutier

Apoi am rămas singur, în dimineaţa zilei de 1 ianuarie 2014, prin centrul abandonat al oraşului, ca să mă delectez cu pustietatea. E singura zi din an când prezenţa clădirilor se simte cel mai intens.
Am chiar şi două quizz-uri inter-calendaristice:
1. (nu înţeleg, sau am uitat) de ce începe anul la 1 ianuarie?
2. de fapt când începe anul pentru mine?