Andetai

Cred că atenţia la detalii este cel mai mare lux în vremurile astea, când oamenilor li se pare normal să primească totul pe tavă.
Li se vâră sub nas tot felul de produse: evenimente culturale, produse de panificaţie, ştiri, poze cu fraze inteligente, fluturaşi cu reclame la saloane de masaj, etc.
Fiecare produs este ambalat astfel încât consumatorul să nu se chinuie să înţeleagă ce e, să-l înghită rapid. Nicidecum să verifice dacă eventual e ceva scris pe ambalaj. Se va ajunge să scrie mare pe orice produs:
TACI ŞI ÎNGHITE!
Agresivitatea cu care se face reclamă azi a dus la apariţia unui simptom tipic societăţii actuale: deficitul de atenţie al consumatorului. E un cerc vicios. Reclamele sunt tot mai agresive, oamenii tot mai neatenţi.
La teatru, asaltat de spectacole extraordinar prezentate, ca spectator nu mai poţi fi atent la ce te uiţi. Gândurile zboară, te plictiseşte monologul ăsta trist. E deajuns că ai reuşit să ieşi din casă, să te extragi din caruselul chestiilor ce te înconjoară şi-ţi distrag atenţia neîncetat. Se doarme bine pe scaun la teatru, nu? În răgazul unei piese obositoare, te odihneşti intens până la întoarcerea în casă, unde pseudo-stimulii te pândesc deja: ţi-ai lăsat laptopul pornit, stai aiurea pe net până pe la 3 noaptea. Adio atenţie, tu de fapt nu exişti.
Ţi se întâmplă des să se lase seara şi să realizezi că azi nu ai făcut nimic prin casă? Deşi ai fost tot timpul cu gândul la ceva anume, sensul zilei ţi-a scăpat. Ai fost atent tot la altceva, nu ţi-e clar ce.
Peste tot se dă drumul la radiouri, inconştient. În bucătărie, în maşină, oamenii au reflexul de a pune ceva la radio, să fie, să se audă acolo ceva.
În muielodioare de-astea, ceva băeţaş dăştept îmi zice chestii simple, de aia mă pierde. Nu judec eforturile omului de a educa, dar am constatat că nu pot fi atent despre ce e vorba în cântecel!

"...să nu uit să mă întorc acasă"
Hmmm. Păi Syd şi găştile de nebuni din vremea lui, degeaba s-au chinuit? Ca să nu uităm noi ăştia de azi să ne întoarcem acasă? Şi să fredonăm "la la la", tocmai în La minor? Hmmm.
Cred că am îmbătrânit subit.
Ceva misterios nu mă lasă să ascult cântece de-astea de mai multe ori. Mi-e teamă că o să încep să rânjesc tâmp, fără să-mi dau seama. Apoi să cred că gândesc. De fapt o fi un instinct de conservare, sau nervii, pentru că fragmente din cântece la modă aud peste tot. Veneam cu taxiul de la Aviator, pilaf de beat şi amărât, când numa aud "să nu uit să mă-ntorc, acasă". Cu virgula cântată, în cel mai enervant ton pozitiv. Phuuui phutu-i, ce nervi am avut. Şi mai am.

...doar când ascult asta mă calmez!

Nu am probleme cu nimic. Totul să fie cum e, chiar şi zâmbăreţii ăştia de formatează muzica românească.
Să nu mai avem parte de niciun joc secund, primesc.
Dar atunci măcar să ne tribalizăm până la capăt.
Să fugim după femei dezbrăcate prin cluburi ca strămoşii noştri prin păduri! Să dăm foc la biblioteci.  
(eh, ştiţi deja, mi-a luat-o imaginarul razna aici doar în scopuri didactice. Nu îndemn pe nimeni la nimic)
Din fericire şi nefericire, omenirea nu va rămâne aşa.
Peste ani, va veni iar moda produselor bogate, ornamentate cu detalii, cu surprize pentru minte, suflet şi corp, cu simboluri ascunse, tot felul de pedanterii, etc. Ca produse, ele există şi acum, dar mai nimeni nu este interesat de nişe de-astea. Moda despre care vorbesc va veni atunci când interesul consumatorilor pentru grosolănia estetică va scădea, iar cel pentru detalii pline de miez va creşte; când va fi o bucurie să poţi descoperi o semnificaţie mai adâncă a unor versuri, când spectatorii se vor înghesui la spectacole bune promovate exclusiv oral, prin zvonuri, nu prin afişe gigantice pe stâlpi circulari.
Fiind o modă, nu va fi mai bună sau mai rea decât asta.
Oricum, ea se va întâmpla, degeaba încerc să explic acum.

Spinul m-a luat la întrebări, că de ce fac totul atât de criptic. Nu am fost pe fază să-i spun că va veni şi vremea mea, că am un plan foarte coerent. Şi mi-e ciudă, că a trebuit să reascult o juma de oră teoria lui obosită a marketingului eficient: litere cât mai mari pe titlu, claritate a intenţiei, nimic în plus decât strictul necesar în CV, afişe în culori atrăgătoare, melodii cu acorduri simple.
Pana mea.
Las' că vedem noi ce, când şi cui îi va ieşi pe nas practica.
Şi acum un detaliu relevant din poza de sus (AltFilm). La ultima lună plină am putut umbla pe afară, nu ca azi, când şuieră vântul teribil.

...la mulţi ani, căluţii mei!