Re (gele & gina) = Fa (me + te)

Ca să mai scap de Spin, m-am refugiat la Tănăsikă în cuib, unde am avut linişte şi bronşită câteva zile. Dar nu a durat mult până să-mi dea de urmă mr. Ţepeşelea.

- Aici te-ai ascuns, ha? Tănăsikă dragă, ia mai pune nişte tulburel în pahare

- Nu m-am ascuns, Spinule. Mersi, eu nu beau.

- Oh ce minune minunată, rămâne mai mult vin pentru noi. Gazda se bucură că nu bei ca porcu', nu?

- .....mmmeehmmm. 

Tănăsika ezita să spună ceva, şi eu m-am simţit oarecum prost. Ea şi cu Şpinozu' se pot înţelege din priviri, şi trebuia să schimb rapid subiectul delicat al patimii mele bahice. Ca norocu', ţepu' avea altceva de zis:  

- Hai să vă zic o poveste pe care am spus-o şi alaltăieri tufelor de coacăz: Regele Negru salvat de Regina Albă. O revenire spectaculoasă a ideii dramatice de trai în doi, spusă pe înţelesul vostru, dintr-o perspectivă karmică asupra răzbunării şi ignoranţei ca greşeli tipice umane.

- Dar noi nu....

- Lasă detaliile acum, mai bine ascultă! Ce tot ai mereu de completat, faţă-palidă? Crezi că e cazul să spui tu acuma ceva? Tu cum de îl suporţi, măi fată?

Am tăcut ruşinat. Tănăsika părea bucuroasă puţin pe dinăuntru, că mă mai pune şi pe mine cineva la colţ.

Spinul a început să depene alene un rezumat al lungii şi labirinticei poveşti: 

Regele Negru, care domnea ultra-abuziv peste un regat devenit treptat inexistent, aproape că moare: Regele moare, trăiască Regele!
Dar este salvat în ultimele momente de Regina Albă, cea care demult îi explicase că pe timp de pace nu e obligatoriu să abuzezi de putere, ci se poate să fii bun şi egal cu supuşii. Dar el nu o ascultase atunci, argumentându-şi mereu în sinea-i arogantă că un rege tot rege rămâne, indiferent ce-ar face. 

După o un război scurt (5 mutări în 2 ani) cu Regatul Alb, Regele Negru a fost părăsit de toţi cei din jurul său: 

Regina Neagră l-a părăsit cea dintâi, fără un motiv anume.

Mutările Regelui Negru au devenit tot mai pripite, unele fără noimă chiar şi pentru cei doi nebuni angajaţi la curtea sa.

Înaintea matului, nebunii s-au urcat fiecare pe un cal negru, şi duşi au fost.

Cele două Ture au fost dărâmate la o răscoală de către pionii nemulţumiţi de nivelul de trai.
Regele Negru a ajuns astfel singur, pe marginea prăpastiei cosmice, contemplând Marele Hău. 
Perspectiva sumbră a căderii în gol este singura lui opţiune. Mai ales că totul se petrece doar în capul Regelui. În realitate, toţi sunt lângă el pe câmpul de luptă, aşteaptă ordinele sale. Nu e nimic pierdut, totul depinde de Rege. Fatalismul său implacabil îi va pierde...  

Regina Albă a câştigat războiul fără sacrificii. Fiind adepta Concepţiei Comune, nu a avut de luptat cu mândria monarhică, şi fireşte că strategia flexibilă a dat roade. Ea însăşi a pornit campania de salvare şi reabilitare a Regelui Negru. Acesta, şocat, şi-a dat seama că până atunci a trăit în eroare, adică degeaba, şi a promis că va începe să-şi roadă sistematic unghiile dimineaţa la trezire, renunţând la fumat şi alte mici abuzuri, intrând de bunăvoie în cutia plebei. 

Totuşi, cei doi nu au trăit fericiţi

până la adânci bătrâneţi, 

pentru că adâncimea nu îmbătrâneşte

şi bătrâneţea nu-i adâncă... 

Când ne-a trezit, drept pedeapsă pentru că eu şi Tănăsika am adormit cu capul pe masă, Spinul ne-a obligat să promitem că a doua zi dimineaţă vom pune în scenă toată povestea. Având el un part-time-job cu ceva puieţi de meri pădureţi sub Feleac, are nevoie urgentă de o filmare educativă. Tănăsika a fost de acord să nu cerem nimic, asta fiind şi oarecum de bun-simţ. Deci iată-mă lucrând ca fraieru', în moviemaker-ul care crapă de 3 ori pe minut, mai precis ca bigben-ul. După câteva ore, spumegam de nervi, mai ales când Spinul mi-a promis în semibatjocură că viitoarea mea viaţă va fi fericită. Cică voi fi fabulos de bogat şi celebru - ah câtă inutilitate laolaltă, în promisiuni de genul ăsta! 

Ca şi cum eu acum asta caut! Ce mai, un imens nonsens, jignitor prin logica simplistă cu care mi-a fost înfăţişat drept temei al vieţuirii în acest Univers.

Dar ceva a fost palpitant totuşi. Am murit de râs în unele momente. De exemplu, Spinul filma aplecat pe pervazul geamului, furat de "acţiune" (mda...).

Când s-a speriat domnul regizor-cameraman-etc,  avea o moacă de toată coma. Trebuia să îl filmez eu pe el. Acum ştiu că are frică de înălţime, nu doar de tată-so, Scorpionu'. 

După ce am terminat de montat videogoanga de mai jos, Spinul mi-a promis că până la carnaval nu mai apare.

Aşa că e bine. Pot sta liniştit.

Dar presimt că nu o să mă maschez cum vreau eu.