Hei

- De ce ții deschise atâtea pagini youtube, băiete?
- Servus Spinule, nu te-am mai văzut demult. Uite mă preocupă o poveste și tocmai cercetam pe Internet mai în amănunt despre ce a fost vorba de fapt.
- Oh dar chiar m-ai făcut curios. Îmi spui și mie, nu?
- Știu că ai vrea să nu-ți spun din prima, ca să ne mai jucăm în jurul curiozității tale constitutive.
- Exact, prefă-te că nu vrei să-mi spui, apoi spune-mi după ce mă rog de tine.
- Dar chiar nu-ți pot spune, că e un subiect delicat pentru mine și foarte încâlcit în sine.
- Hai te rog omule, spune-mi acum. Nu mă poți lăsa așa să mă chinui să privesc după umărul tău. A chiar, ce-ți mai face clavicula.
- Bine, mersi.
- Hai, zi odată bă ce tot lucri acolo.

Ei bine, cum să-i explic eu Spinului cel neîndurător cu toate cele trecătoare că în dimineața asta vreau să aflu însuși rostul timpului? Cum e posibil să compui și să cânți un cântec azi, iar peste 20 de ani încă să îl cânți?
Ieri mi-a venit subit ideea să reascult următorul cântecel.

Amintirile mele legate de The Pixies încă se lasă cu tandrețe cuprinse de acel incredibil val de muzică nouă, alternativă. Creativitatea liberă, în spiritul indie al anilor '90, se poate pune liniștită, la adăpost de intemperiile istoriei, sub generoasa umbrelă a lui Frank Black & co.

- Băiete, de un sfert de oră mă ignori! Spune-mi și mie ce tot scrii acolo, sau măcar dă-ți umărul mai jos puțin să văd și eu.
- Uite despre ce este vorba Spinule. Ieri am găsit pe youtube clipul ăsta.

Spinul a stat cuminte și s-a uitat cu o expresie puțin dezamăgită, apoi mi-a dat replica:
- Muzica mi se pare ok, dar nu-mi place de urâțelele astea 2.
- Păi ideea este așa: clipul ăsta e viral.
- Du-te, seriooos?
- Da, ia să vedem, uite aici Spinule, are 34.227.395 de vizualizări.
- Nu se poate băiețaș, ceva nu e în regulă. Nu se petrece nimic senzațional în cele 4 minute.
- Păi știi ce nu e în regulă? Că nu te-ai uitat atent. E un viral din vara anului 2005.
- Aaaa, atunci erau alte vremuri!
- Clar că da. Youtube deabia se înființase. Și nici Facebook nu aveau românii. Dar atunci cam așa ceva devenea viral. O prosteală spontană între prietene, care va ajunge destul de departe. De aici începe povestea.
- Vai că și mor de curios ce sunt, zi mai repede.
- Hai să ne uităm acum și la descrierea clipului: "OH MY GOLLY! WE MET THE PIXIES LAST NIGHT!!!!!!!!!!! (06/17/14) I'm Amazed" Cred și eu că e o experiență uimitoare să-i întâlnești pe legendarii The Pixies, așa că am dat pe link-ul cu întâlnirea fetelor cu artiștii.

- Ăla chelu' mai plinuț e șeful trupei?
- Băi Spinule, nu fii cioban. Ăla e Frank Black, cel mai mare artist în viață. În fine, ai văzut că respectivul chel le zice la un moment dat că ce-ar fi ca ele două cucuiete să le facă lor niște vreo 2 videoclipuri.
- Tulai, nu am fost chiar atent, dar te cred. Am văzut când a zis una dintre ele că e studentă la facultatea de film. Nu știu care anume, că seamănă tare una cu alta. Evreicele astea două, nu facultățile de film.
- Spinule, fii puțin mai atent. După 9 ani de la un clip la bășcălie postat pe youtube, Tasha & Dishka au făcut un clip pe bune pentru The Pixies!! Tu înțelegi ce înseamnă asta? Ui acia.

- Apăi nu e mare lucru de capul lor, îmi zise posac Spinul.
- Nu cred că asta era ideea, să fie ceva de capul lor. Sigur e destul în capul lu' Frank Black, ăla chelu'. Și când am văzut eu o întâmplare ca asta, m-am pus de am mai scormonit prin canalul lu' Tasha, studenta la filmologie.
- Care din ele mai exact e Tasha?
- Spinorbule, e tipa cu fața și crengile puțin mai lungi decât la cealaltă. Ele au pe canalul lor acolo un video din 2010, deci cu 4 ani înainte de minunea cu întâlnirea cu The Pixies, în care explică împreună cum au devenit ele virale.

- Cică zic ele acolo că sunt făcătoare de film și dansatoare profesionale! Pe legea mea, dacă ele nu sunt decât niște adolescente zăpăcite.
- Spinule, nu aș exclude zăpăceala și talentul. Dar mie mi s-a părut că au o ironie și mai ales o autoironie care m-a făcut să cad pe gânduri. Sunt niște firi creative totuși, care atunci, au avut ceva de spus lumii. Având farmecul unor fete obișnuite și lumea virtuală în stadiul de nou-născut, iată au reușit.    
- Cu gura lor zic ele la un moment dat că "we're ugly but not beaches". Se vede că sunt cuminți la cap.
- Cum o fi aia nu știu, dar am văzut că și mai înainte cu 2 ani, în 2008, au încercat fără prea mult succes să păstreze activ traseul mediatic virtual. Față de spontaneitatea din 2005, noua figură cu Israelul sărbătorit de zor și trupa The Carsitters pe fundal mi se pare cam ciudățică.

Spinul nici nu s-a uitat până la capăt că l-a deranjat timbrul spart al vocalistei. Deja căuta prin dulap după covrigi.

- Ok Spinule, deci povestea mea nu te-a prea convins.
- Ba da, dar m-ar convinge mai mult niște beri.
- Eu cred că fenomenul pe care l-am cercetat eu aici merită toată atenția. Ce era viral în 2005 nu mai prinde aproape deloc după 10 ani. Și ce e acum viral, cred că în 2 ani va fi plictisitor de-a dreptul. Involuția mediului online merită să fie studiată pentru că asistăm la un tur de forță a retardării globale. Mi se pare că omenirii îi place foarte tare să se prostească la maxim. The Pixies pot cânta aceeași melodie și după 25 de ani fără să-și piardă esența. E vorba aici despre ceva neprețuit, care se păstrează doar printr-o inteligență emoțională vie. De cel puțin un secol încoace, valorile unei generații iau forma unor activități spirituale pe care noile generații le văd inutile. Valorile mele de exemplu, de la orice nivel ar fi ele, sunt puse între paranteze, se degradează într-un ritm amețitor.
Și nu e nimic rău în asta de fapt. Eu nu mai sunt supărat pe nimeni, sunt doar atent.
- Bine băiete, mersi de poveste, eu mă duc să cumpăr niște vin și revin.
- Unde pleci așa în miezul discuției, măi Spinule??
- .....
- Hei!