Wein Sie auch?

Azi se împlineşte o lună de când mă distrez şi mă vindec în acelaşi timp. Clavicula ca şi subiect mi s-a cam epuizat de acum.
"Puteţi da drumul la mişcări" îmi spuse doctorul în timp ce mă pregăteam să mă urc pe covoraşul zburător. Adio ham pe umeri, ia să o-ntindem pe afăriţă niţeluş! Următoarea fază a vindecării presupune însă şi mai multă atenţie din partea mea. Abia ce m-am dat jos de pe covoraş, relax în pat, că hop Universul îmi şi trimite soli de pace. Un prieten vechi prinde bine la prilej festiv, adică exact aşa cum stă treaba la mine-n suflet acum.  Zic mersi că n-am duşmani, halal viaţă, să-mi trăiască libertatea! Şi iac-aşa feciorii mei noptatici, am sărbătorit eu trecerea celor 31 de zile turbulente cu 3 glaje-n vârf de vin, doi prieteni şi un câinoc! 

Prost! Ja, aber ich keine...ja, nein danke, ah zu viel...pac euforia eliberării de strânsoarea de pe umeri mă copleşeşte peste putinţa alcoolului de a mă ameţi. E bine aşa, asta o fi pasiunea viitorului meu, controlorismul alcoolic distractiv. Prietenii se bucură pentru mine, eu pentru bucuria lor. Sunt treaz şi totuşi beat de fericire.
A fost o noapte cu poveşti dulci, demidulci, demiseci şi seci. Ca şi trecutul meu, ca şi trecutul oricărui om.
Am ascultat cu luare-aminte în grădină primul cucurigu apoi am trecut la proba de somn simplu. 
Am adormit în urechi cu adierile suave ale unui trecut glorios.

Muşteriii propriilor angoase

Mi s-a încheiat subit sezonul festivalier. Ultimele nopţi, subit friguroase pe afară dar calde pe dinăuntru, mă împing spre reflecţie prea rapidă şi gesturi prea lente.
În afară de cei doi câini şi pisica Ţiţi bătrâna, parcă toate animalele din lume ar fi muştele astea amorţite de pala de friguroi, muşte care vor neapărat să se refugieze la mine în cameră. Am avut parte de un ghinion: am fost obligat să renunţ la igiena elementară pentru un timp. Hamul de pe umeri nu-mi permitea să-mi mişc mâinile astfel încât să mă pot spăla. Îndată ce uitam uşa camerei deschisă, hopa muştele în hora lor haotică, în jurul lămpii din tavan. În fiecare noapte, spre dimineaţă, se apucau de bzz bzz bzz, la întâmplare, pe mine. Ca pe un cal care paşte enervat pe deal. El măcar are o coadă stufoasă, cu care le poate goni.
Mai clar, muştele se aşezau pe mine ca pe rahat. În halul în care mă aflam, n-am avut nevoie de prea mult timp ca să mă simt copleşit de situaţie: muştele trăgeau la mine ca la rahat!
Destul de panicat, am făcut rost de un plici. Aoyun-ul acesta galben, rătăcit după un dulap.

Şi aşa am pornit în cruciada muscarinică. La primele victime, am resimţit ceva regrete. Fiinţele acestea trec pe lumea cealaltă din cauza mea - în numele unei idei: comfortul meu domestic? Voi plăti pentru faptele mele? Cui îi pasă de muşte? Apoi mi-au venit în mod previzibil scuzele: nu le pune nimeni să pătrundă la mine în cuib, nu le obligă nimic să se pună de zeci de ori pe mine, în miezul şi căldura verii. Cu siguranţă au grămezile lor de gunoaie şi rahaţi, în lumea asta largă. De ce se adună deodată toate aici la mine?

Deobicei, într-o stare mentală curentă, le invitam afară pe fereastră, eventual cu câteva ameninţări verbale. De fapt relaţia mea cu dipterele nu a fost nicicând prea raţională. Adeseori s-a lăsat cu Ieşi afară, în mă-ta de muscă de căcat ce eşti, că altfel te omor!

Am ucis aşadar câteva muşte. Cu greu, pentru că mâinile nu-mi puteau executa cu precizie comenzile cerebrale. Loviturile mele erau prea lente. A trebuit să schimb tactica. Aşa am ajuns să-mi petrec timpul cu vânătoarea de muşte. Până de curând, când Universul mi-a facilitat posibilitatea să mă spăl. A fost o idee bună a lui, dar am continuat războiul cu insectele cele mai enervante din lume.
Azi-noapte, conform site-ului toateanimalele.ro am aflat câteva chestii destul de interesante despre acest animal:


Muştelele sunt insecte ale ordinului Diptera (termen provenit din greacă: di = 2 şi pteron = aripă), care posedă doar o pereke dă aripe pă toraxu' median, respectiv o pereke de elitre. Musca din casă este unul dintre cele mai răspândite şi trăznite animale. Ordinul Diptera este un ordin destul de larg, cuprinzând un număr estimat de peste 240.000 de specii de diferite varietăţi de insecte, deşi doar aproximativ jumătate dintre acestea au fost studiate şi descrise (circa 120.000 de specii). Dificultăţile practice întâlnite în studiul acestui Ordin provin în principal din zborul lor imprevizibil şi absolut enervant. Ordinul Diptera este unul dintre ordinele cele mai importante de insecte. Dintre acestea fac parte: muştele răpitoare, muştele domestice, muştele nocturne, muştele de gunoi, muştele albe, muştele vecinilor, musca de căciulă şi ţânţarii de pretutindeni. Toate aceste insecte sunt extrem de importante datorită rolului lor în transmiterea unor maladii, aşa cum sunt malaria şi febra galben cu verde. 

(aici am remarcat şi am reflectat intens la "importanţa lor în transmiterea maladiilor". 
Cam dubaşă exprimarea celor de pe toateanimalele.ro, dar să trecem mai departe) 

Musca este un agent supărător tipic precum şi un dăunător igienic. Muştele deranjează oamenii, aşezându-se şi deplasându-se pe diverse părţi ale corpului lor, zburând haotic prin cameră şi zumzăind. 

(ahaaa! Deci da. Să zică cineva că nu e aşa! Foarte bun site-ul ăsta, cu toate animalele punct ro. Cândva tre' să mai caut să văd şi despre pescăruş ce zic ăştia)


Prin depunerea oă-lor şi din cauza etapei de hrănire a împuţitelor lor de larve, ele pot contamina orice mâncare. Deoarece sunt purtătoare de boli, ele devin un pericol pentru igienă. Există dovezi palpabile că atât muştele de casă cât şi cele din comerţ pot transmite bacteria Helicobacter Pylori, cea care te face să vomiţi din senin şi astfel poate cauza ulcer la omul de rând. Se presupune din oficiu că muştele din oficiu sunt purtătoare din oficiu şi de alte boli pe lângă aceasta din oficiu, deşi rolul ei ca transmiţător de boli este probabil adesea supraestimat tocmai de către cei mai răi de muscă.
Pentru prevenirea muştelor ingrate şi neînţelegătoare, gunoiul biodegradabil trebuie aruncat cât mai repede şi mai departe, în mod regulat. Liftierele pisicilor tre' să fie mereu curăţate. Sau pe cât posibil, măcar sâmbăta înainte de teleenciclopedie. Alimentele care se pot strica, să nu fie lăsate afară, singure şi neacoperite. Cele din zilele noastre, care nu se mai pot strica, pot fi lăsate singure afară să se joace cuminţi cu muştele. O echipă de cercetători britanici a demonstrat că recent, în astfel de situaţii, muştele se plictisesc mai repede de laptele Zulu, brioşele cu lapte şi şprotul afumat. Potenţialele locuri de clocire a muştelor, precum grămezile de bani, bălegar şi compost de pere, trebuie să fie aşezate departe de casă. Dacă locuiţi la bloc, asta e. Recomandarea medicilor muscologi este să se împiedice pătrunderea muştelor în casă, prin instalarea plaselor de muşte la ferestre şi la uşile de la balcon.
Dacă nu aveţi balcon, luaţi în calcul o eventuală mutare la casă, preferabil cu uşiţe şi balconaşe.
Musca trăieşte aproximativ în medie deobicei cam o lună, zburând de colo-colo fără să bage nimic la cap. Se bănuieşte că inteligenţa sa remarcabilă provine din faptul că asemenea omului şi ursului, ea este omnivoră.
Trompa ei poate fi văzută relativ uşor, spre deosebire de glugă. 
Culoarea muştelor variază de la negru, alb, roşu, până la acel verde-gălbui care ne aminteşte tuturor de neplăcerile defecării la privată.

Gestul tipic al muştei este frecarea palmelor, fie anterioare sau posterioare, cu o satisfacţie inegalabilă în regnul animal. Numai planta carnivoră la vederea victimei sale, care culmea este tocmai musca, o egalează. Bâzâitul extatic şi frecarea palmelor, la muscă este semn că ea anticipează o aterizare pe un nou rahat. Bucuriile muştei se pot citi în fiecare pixel din ochii ei mari, care fac dovada unui suflet bun.

Frecvenţa bâzâitului ei din aripi are o forţă vindecătoare foarte utilă pentru om. Pe urmă, cine reuşeşte să ignore prezenţa pe piele a unei haite de muşte, devine mai pregătit în faţa vicisitudinilor dermatologice ale vieţii. La nivel gastric, s-a raportat cazul unui biciclist care timp de 3 ani, pe un traseu mediu de 10 km a înghiţit cu zâmbetul pe buze, câte 13 muscoi de vacă în medie. Fără să mai resimtă nevoia servirii prânzului, acesta a donat de fiecare dată pireul cuvenit după efort tuturor muştelor care îl aşteptau la linia de sosire şi i-au promis solemn că stră-stră-(X100)-nepoatele lor o să-i zumzăie o tarantelă pe mormânt.

Eu chiar plănuiesc să mă asociez cu cine trebuie şi să deschidem o pensiune de muşte, ca o afacere rentabilă oricând, nu numai pe viitor. În această intreprindere individual-colectivă, oricine poate veni la noi cu musca de pe propria căciulă sau de pe propriul rahat, lăsând-o într-un mediu angoasant, extrem de prielnic oricărei diptere respectabile. Garantăm o servire completă şi impecabilă, vă asigurăm că propria noastră piele va fi un deliciu pentru musca dumneavoastră! Singura condiţie este ca perioada găzduirii muştei sau muştelor dumneavoastră să nu depăşească 3 săptămâni, caz în care poate surveni din clipă în clipă decesul. Acest fapt firesc poate fi evitat, la completarea unei cereri de către clientele noastre muşte, prin aplicarea unei lovituri de plici. S-a constatat o creştere alarmantă mai ales în rândul muştelor de vârsta a treia, a cererilor de eutanasiere voluntară cu pliciul Aoyun. Dar e preferabil să veniţi la timp să vă luaţi musca înapoi. Deasemenea, ne rezervăm dreptul de a vă returna în cazul unui eventual deces numai o cotă-parte din cei aproximativ 4000 de puieţi, generaţi între timp de clienta noastră, musca dumneavoastră. 

Musca-beţivă aka drosofila are un statut ontologic aparte. Ea apare din pere, prune, vin, bere şi alte alune, ca rezultat al miracolului Naturii. Scopul ei este de a semnala gradul de pierdere a sănătăţii poamei respective. Deoarece nu mai provin din surse 100% organice, fructele din supermarketuri nu pot produce muşte-beţive, care sunt o specie pe o cale din ce în ce mai pe dispariţie.

Un alt aspect relevant în acest raport ar fi misterioasa existenţă a Omului-Muscă. Se spune că odată acesta, când a întâlnit-o pe Femeia-Muscă, a avut nefericita idee de a-i face o farsă. El s-a prefăcut că o vânează. Dar nu oricum, ci cât mai lent cu putinţă. Percepţia realităţii muştelor şi a oamenilor-muşte fiind deja foarte lentă, Femeia-Muscă a asistat neputincioasă şi cu ochii bulbucaţi de frică la cea mai torturantă imagine: pliciul ce se apropia ameninţător, încet dar sigur, de glezna ei.

- Asta cu percepţia şi glezna este o poveste total irelevantă, de fapt.

Spinul apăruse de undeva din spatele meu. Cocoţat pe hamul de pe umărul meu, a continuat cu heităreala.

- Schimbarea ta văd că a luat o direcţie imprevizibilă, dar mi se pare cea mai bună posibilă. Ştim amândoi unde, când şi cum te-ai spălat în ultima vreme. Apreciez că ai reuşit să-ţi speli şi freza aia de Brian May, sigur gândurile îţi putreziseră de tot.

- Am avut ceva dreduri de descâlcit, da! Mi-am găsit fân şi un fel de praf roz în păr. Şi ai dreptate Spinule, schimbarea mea înseamnă vindecarea multor chestii din trecut. Parcă m-am mutat într-un fel de casă nouă a sufletului.

- Vai de mine, ce frumos vorbeşti tu acolo! Dar să te vedem peste o vreme, când îşi vor reveni dracii din tine, cât adevăr va mai rămâne din ce spui acum.