Am reuşit să mă extrag timp de câteva minute din vârtejul de evenimente, oameni şi situaţii în care trăiesc. După o liniştită noapte de sânziene şi aproape o lună de festivaluri intense, stau la pândă de Spin. În acest sens, am împrumutat o sabie de la un anghel-arheu, bun prieten de-al meu.
Dacă apare Spinocul, i-am şi luat maul. Sunt sătul de morala lui înălţătoare, care la mine are efectul exact opus.
Nu doar Spinul va fi tăiat în două, ci şi orice gând străin de mine.
Atacurile la care sunt supus ori au o formă extrem de subtilă, ori îmi imaginez că mintea mea e în afara mea.
Azi dimineaţă, cu cele mai vindecătoare intenţii, ploaia a încercat să-mi pătrundă pe fereastră, dar noroc că aveam geaca încheiată şi am convins-o să plouă înapoi afară.
Solitudinea mea nu poate fi tulburată, nici măcar de ea.
