M-am trezit la 11:11 şi mi-am dat seama că azi Clujul se va uni într-un cerc de muzică iar eu sunt deja în interiorul acestuia. În vis am simţit foarte clar şi intens menirea mea pe pământ. Acum s-a învăluit în detalii. De exemplu, tocmai am aflat că goarnele de război cu care celţii au cucerit Atena i-au zăpăcit de cap pe greci, care pur şi simplu nu mai puteau lupta în asemenea condiţii auditive.
Am primit în timpul somnului un mesaj de la Spin. E pentru prima dată când îmi apare în vis.
Trebuie să recunosc că din lecturile mele am reuşit să mă conving foarte tare că tot ce ţine de domeniul oniricului e esenţialmente lipsit de morală. Nu lipsit, e un cuvânt ce nefericeşte totul. Visul e dincolo de ceea ce eu credeam că aparţine convenţionalului din conştientul colectiv - în primul rând moralei umane.
Şi aşa am visat calea mea spusă într-o simplă frază de acest bun prieten vechi al meu, Spinul:
- Numără totul cu gând curat şi vei auzi muzica sferelor. Ascultă-l pe cel ce oferă legea morală şi stelul încerat deasupra.
- Ai greşit Spi-pi-nu-pu-le-pe! Se zice: cerul însetat deasupra...
- În vis nu ai cum să corectezi, e o acţiune absolut inutilă, nici nu e nevoie să numeri stelele ce i-au strălucit domnului profesor deasupra Konigsmergului. Ce ar fi relevant acul pentru tine, este că pacea eternă e deja în tine, găseşte-o şi cânt-o.
Aşa mi-a ajuns visul la goarnele războiului interior. Hiba. Panica mascată în certitudinea că totul va fi bine. Inutilitatea conflictului, şi plăcerea de a genera inutilitate, adică războiul. Instrumentele folosite în război au toate ceva în comun. Suflu. Coloana de aer se pune în mişcare prima, apoi armele şi oamenii. Interpretez visul cum că ar trebui să învăţ să îmi cânt pe corzi armonia cu suflul ţinut şi săgeata de foc mereu în tolbă.
