Declaraţia de Independenţă Câinească

Am avut parte la sanatoriu zilele trecute last dayz cum s-ar putea spune şi altfel de multe vizizite, dar dintre toate am ales să v-o descriu pe cea mai clară. Îndată ce am ieşit pe scări Stufa şi-a dat seama că va juca şi ea în film, aşa că şi-a pieptănat în grabă coada. Veţi vedea că spre deosebire de tot restul câinilor, ea are o fire independentă, dar nu intru în detalii acum.
Am pregătit scăuneşu' la domnişoară pe scară, i-am şutit un fursec din geantă şi am dat încet drumu' la microfon.  

D: Da. Aş vrea să ştiu, de la ultimul interviu pe care l-am avut în Bucureşti, în faţa pieţei Matache, cum s-au schimbat lucrurile în viaţa dumneavoastră? Mă refer, mai credeţi în acea declaraţie de independenţă?
M: Ăă...da, având în vedere că m-am îndepărtat de piaţa Matache, având în vedere şi distanţa. Da, mă raportez altfel la această problemă, a trecut timpul.
D: Vroiam să vă întreb: mai credeţi în independenţă?
M: Da. Mă refer la independenţa câinească. Dacă gândeşti o specie anume de independenţă, independenţa câinească...Avem şi independenţa omenească, fii om cu tine sunt om cu mine, dar independenţa asta câinească e foarte greu de menţinut, chestia nu depinde dacă întâlneşti un câine-vecin şi latră la tine, sau o căţea...
D: Când aţi spălat ultima oară acest câine independent, numit Stufi?
M: Cred că şi dacă aveam maşină o spălam mai des. Stufi nu se spală (Stufi iese din cadru). Uite, asta nu e o declaraţie de independenţă, e o declaraţie de fapt. Mâţa se spală, aia tot timpul se spală, ziua noaptea ea se spală, da' Stufi nu, cred că nu trebuie să se spele. Da.
D: Mă raportez la interviul pe care l-am avut în Bucureşti, vreau să vă întreb: de când v-am întrebat atunci, ultima oară, aţi cumpărat totuşi o floare unei fete?
M (râzând): Zici asta pentru că...
D (râzând): ...păi da!
M: Păi nu! Nu, ba da, n-am...n-am, Byrdi nam nam. Dar poate-poate...
D: Staţi liniştit, primăvara este foarte aproape, sunt sigură că o să apară ghioceii, îmi plac foarte mult zambilele...aştept.

Distras

Azi am chef să fabulez pe diverse teme.

1.
Există mitul că Walt Disney ar fi congelat. Oficial, criogenia s-a pus în practică abia la o lună după moartea sa, în 1967. Originea poveştii ar fi în anturajul lui Walt. Angajaţii săi au scornit treaba cu el congelat ca o ultimă glumă proastă.
Cum ar fi să se trezească Walt şi să se uite la un episod din Ed, Edd & Eddie?

2.
Jean-Paul Sartre, în romanul Greaţa, încheie apoteotic referindu-se la o temă de jazz:
"some of these days, 
you will miss me honey"

În vizită în America, Sartre este cucerit de jazz, care pentru el "este ca o banană, se serveşte pe loc".
Revelaţia asta a avut-o la ieşirea dintr-un club select, iar cântăreaţa neagră pomenită de scriitor în ultimele rânduri din roman, era de fapt o simpatică tanti blondă şi dolofană.

Oda unui alt ego

După 10 zile de citit în casă, am ieşit până vizavi să-mi iau ţigări.

Când să plătesc, casierul m-a întrebat cu o voce dulce piţigăiată:
- Ai card de fidelitate?
- Nu.
- Doreşti să guşti produsul zilei?
- Nu.

După ce am plătit, l-am privit mai atent. La mână avea câteva brăţări, şi deja punea aceleaşi întrebări unei bătrânici simpatice, care avea card de fidelitate, şi dorea să şi guste produsul zilei, un baton cu cereale şi miere.
Vânzătorul a remarcat să picasem demult pe gânduri, şi s-a uitat la mine zâmbind îndelung.
Am ieşit din supermarket, intrigat mai mult de mine însumi: ce-a fost asta?
Mi-am dat seama că gândurile mi se sălbăticesc dacă nu ies din casă atât de mult timp.
Şi nici nu am de gând să ies prea curând...

I-am povestit Spinului că am avut o experienţă oarecum bizară  adineauri, şi el a considerat să-mi explice ce s-a petrcut de fapt:
- Pentru început, ia uită-te la scurtmetrajul ăsta.
După ce ne-am uitat, mi-a dezvoltat teoria sa obosită şi absolut previzibilă cu privire la diferenţele de gen:
- Genul fiind un construct social, se ştie de câteva zeci de ani că se petrec schimbări majore în felul cum bărbaţii şi femeile interacţionează. Totul e relativ nu doar în fizică, ci şi între bărbaţi şi femei. Ei bine, la magazin, ai dat peste un gheiuţ. Mare lucru. Ce te-a marcat aşa?
- Ha ha, cum sună. Eu n-am nimic cu ei, dar să mă lase în pace! Avea un ton insinuant, cică "nu guşti produsul zilei?". Ca şi cum el avea fabrică de dulciuri şi bordel la subsol.
- Ai grijă, văd că nu prea ştii cum să te porţi şi mai ales să gândeşti civilizat. E drept, în România abia în ultimii ani bărbaţii învaţă să interacţioneze cu alte feluri de bărbaţi. Va lua ceva timp, mai ales dacă te dai cioban şi ciumeg că eşti straight. Cu siguranţă te-ai simţit invadat de zâmbetul ăla, nu?
- Nu ştiu, parcă da.
Am aprins o ţigară, întrebându-mă de ce pentru opţiunea mea de a fi straight am dintr-odată nevoie de justificare. Spinul a izbucnit în râs:
- Băiete, nu te chinui. Fii cum vrei tu. Oricum, de când lumea, bărbaţii nu sunt doar bărbaţi, şi nici femeile doar femei. Doar că în ziua de azi avem mai multă karmă de ros: totul e cu capul în jos şi cu maieul pe dos.